Slănicul, desfăşurându-se pe o lungime considerabilă de-a lungul văii Slănicului, a făcut foarte dificilă strângerea tuturor elevilor într-un singur local mai ales după ce efectivele şcolare au crescut în a doua jumătate a secolului XIX. Se impunea necesitatea înfiinţării unor localuri şcolare şi în cele două cartiere mărginaşe ale Slănicului. Învăţământul liceal a debutat la noi acum 57 de ani, atunci când, de la Văleni, din cauza spaţiului insuficient se mută la Slănic o clasă de şcoală medie, formându-se astfel Şcoala Medie Mixtă cu clasele VIII – X. În 1954, Şcoala primeşte numele de Şcoala Medie Mixtă Slănic (S.M.M.S.). Iniţial clădirea destinată şcolii medii a fost vechea Şcoală de Băieţi, pentru ca, în 1962 să se mute în localul de pe strada Slănicului nr. 11, construit din fonduri centrale. La momentul respectiv aceasta avea două nivele cu 8 săli de clasă, două laboratoare, cancelarie, secretariat şi alte anexe, pentru ca, după alţi 10 ani, prin contribuţia unor oameni inimoşi şi cu un remarcabil spirit civic (inginerul şef şi preşedintele Comitetului de Părinţi de atunci, Alecu Diaconescu, directorul Salinei Slănic, Constantin Croitoru şi directorul şcolii, profesorul Ion Ionescu) localul să se mărească cu alte patru săli de clasă, construite din fonduri locale. Acţiunea a fost completată prin construirea a două internate (de fete şi băieţi) pe strada George Coşbuc, nr. 13-15, avându-se în vedere efectivele de elevi ce proveneau şi din localităţile limitrofe Slănicului. Din 1960 s-a trecut la şcoala generală de 8 ani şi liceul de 12 ani, la gratuitatea manualelor iar legea privind învăţământul din România, votată la 13 mai 1968, reînnoda practic, tradiţiile învăţământului naţional de respiraţie autentic europeană, vremelnic întrerupte în 1948. 

De-a lungul anilor, organizarea formelor de învăţământ în cadrul liceului slănicean a evoluat şi s-a conformat cerinţelor timpului: începând cu anul şcolar 1959-1960 ia fiinţă şi secţia serală a liceului, din 1960 apare o a doua clasă a VIII a, iar din 1964, una dintre cele două clase va avea specializarea de uman. Din 1969, semnalăm primii absolvenţi de 12 clase ai Liceului Teoretic Slănic, situaţie care se menţine până în 1977, când se hotărăşte desfiinţarea liceelor real-umaniste şi transformarea lor în unităţi mai precis profilate. Astfel, în intervalul 1978-1989, liceul slănicean devine Şcoală generală de 10 clase, cu secţie de liceu seral. Perioada post-decembristă aduce mari schimbări şi în ceea ce priveşte organizarea învăţământului liceal slănicean. În 1991, 19 băieţi care trebuiau să urmeze cursurile Şcolii de la Câmpulung Muscel, vor fi primii care vor absolvi secţia de zi a Liceului Slănic. În 1992, avem 60 de absolvenţi de la două clase (A şi B), ambele de real, pentru ca un an mai târziu să se revină şi la secţia umanistă. 

Ulterior, profilurile claselor de liceu s-au schimbatîn raport cu cerinţele societăţii de tranziţie ceea ce a demonstrat o bună flexibilitate a sistemului de învăţământ în ciuda dificultăţilor şi criticilor pe care le-a avut de întâmpinat acesta în ultimii 20 de ani. În 1999 se produc transformări de substanţă, Liceul Teoretic Slănic devenind Grupul Şcolar Slănic, pregătindu-se printr-o ofertă şcolară adecvată pentru saltul în mileniul III: învăţământ primar, gimnazial, liceal teoretic, liceal tehnologic. Pe 26 octombrie 2010, Grupul Şcolar Slănic primea un nou nume: Grupul Şcolar "Şerban Vodă", purtând numele strălucitului domnitor de la sfârşitul secolului XVII, iar din septembrie 2012, se va reveni la binemeritata titulatură de Liceu Teoretic. 

Chipurile slanicenilor sunt niste chipuri frumoase,de oameni trecuti prin viata,iar copiii sunt plini de vitalitate,lipsiti de „viciile” tehnologiei,in schimb se bucura de ceea ce ii inconjoara,ajutandu-i pe parinti cum pot la treburile casnice.Slanicenii sunt niste oameni simpli,care ar face tot posibilul pentru ca ceilalti sa se simta bine.Sunt comunicativi,ospitalieri si se ofera in orice clipa sa iti sara in ajutor.

Munca de tipar consta din xilogravură, fiecare pagină trebuind să fie sculptată în lemn, Coresi folosind 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul "Prima școală românească" din Brașov.