Eu cred că istoria orală împreună cu metodele sale specifice de cercetare nu este cu nimic mai prejos decât istoria, să-i spunem normală, ba chiar din anumite considerente o consider superioară.

În primul rând, avem caracterul unic al informației. Nu există doi oameni care să fi avut același parcurs în viață. Chiar dacă împrejurările sunt asemenătoare, cu siguranță există și diferențe, iar noi, ca istorici avem obligația de a apela la acești oameni pentru a completa imaginea de ansamblu a evenimentului la care au luat parte. Există două tipuri de istorie, istoria mare consemnată în trate și documnete și istoria mică, cea de zi cu zi. Acestea două sunt complementare și dependente. Totuși, nu toți oamenii au participat la marile evenimente ale istori în mod direct, dar cei care au făcut-o sunt izvor viu, care ne va îmbogăți cunoștințele și poate ne va uimi cu informații care nu se regăsesc în nicio carte.

În al doilea rând, avem caracterul emoțional. Istoria este viață, noi nu studiem trecutul, ci preentul celor care au fost înainte noastră. Ce mod mai bun de a simți că istoria este viață decât să o auzi relatată de la oameni care, pe lângă informație inedită, transmit emoții și sentimente cutremurătoare. De exemplu, mătușa mea, mi-a vorbit cu lacrimi în ochi despre momentele de terioare prin care a trecut împreună cu familia sa. Este datoria noastră de istorici să îi așezăm pe acești oameni care au pătimit pentru țară deasupra cărților și a documenteelor și să le acordăm, cât încă mai avem ocazia, atenția și recunoștința cuvenită.

În al treilea rând, metodele de cercetare ale istoriei orale te îndepărtează un pic de cele clasice și te ajută să te adaptezi la noi situații. Pentru a-ți construi o imagine cât mai complexă și mai apropiată de adevăr este bine să folosești cât mai multe metode pentru a cerceta subiectul care te interesează. De asemenea, prin realizarea unui interviu dobândești aptitudini care vor fi folositoare tot restul vieții. Înveți să pui întrebările care trebuie, atunci când trebuie, să asculți când este nevoie și să intervi când este necesar.

În concluzie, cele prezentate anterior au fost argumente care, pe mine cel puțin, m-au convins de importanța istoriei orale.

 

II. Cum m-a influențat istoria orală?

            Prin cercetările pe care le-am făcut am descoperit exact ceea ce căutam atunci când am ales facultatea de istorie și anume valorile românești. Cu siguranță că avut și momente de care ne putem jena și momente mai puțin glorioase, dar în același timp am avut și momente în care ne-am ridicat deasupra așteptărilor și am învins soarta uneori crudă pe care ne-a oferit-o istoria. Am avut un parcurs ca toate celelalte state, cu ascensiuni și declinuri, dar poate că în unele momente împrejurările și contextul extern nu ne-a oferit posibilitatea de a alege. Am descoperit puterea, credința și voința țăranului român, valori care poate că acum ne sunt străine majorității dintre noi, dar pe care sper că le vom redescoperi, iar istoria și istoria orală sunt mijloacele perfecte prin care putem face acest lucru. Aș dori să închei printr-o poezie pe care am scris-o pentru victimele deportărilor din Bărăgan și ale ale regimului comunist.

Luati din case, jefuiti 

De regim hăituiti 

Ati fost aleși sa patimiti.

 

Munca voastră cinstită

De ei v-a fost răpită

Și cu chinuri răsplătită.

 

Din case, departe v-au alungat

Tot ce-a fost al vostru, au luat

Dar un lucru important au uitat.

 

Au uitat de a voastră hărnicie

Care v-a adus în viata bucurie.

 

Acolo în pustietate.

Ati lasat suferința deoparte

Si ati muncit toți laolaltă

V-ați batut propria soartă.

 

Nimicului dimprejur

Ati reusit sa-i dati contur

Si din nimic ati construit

Comunitati în care ați supraviețuit.