-Pun pariu că nu poți să mă prinzi! a spus râzând, apoi a luat-o la fugă.

Au tot alergat în cerc, unul după altul. În jurul lor, frunzele dansau într-un amețitor vârtej multicolor.Tot alergând, au ajuns în pădure. Curând însă Veverița și-a dat seama că frățiorul ei dispăruse printre copaci și nici mâncarea nu mai era de găsit.

-Oare ce e de făcut?

Chiar atunci, dintre frunze a apărut Șoricelul, care ducea în gură o sămânță. Veveriței începuse să i se facă foame. Îi plăcuse atât de mult să alerge după frățiorul ei, încît uitase unde-și pusese mâncarea.

- Mi-ai văzut cumva mâncarea?l-a întrebat ea pe Șoricel?

-Ai căutat prin iarbă? a întrebat-o Șoricelul?

Veverița a căutat prin iarba înaltă a pajiștii. Nerăbdătoare, s-a scărpinat în cap.

-Sunt sigură că am pus-o pe undeva pe-aici, a spus ea.

Iepurașul a sărit repede din vizuină (adăpost/căsuță în pământ a animalelor sălbatice), ca să vadă ce se întâmplă.

-Mi-ai văzut cumva mâncarea, Iepurașule? l-a întrebat Veverița ?

-Ai căutat pe malul iazului (lac mic)?i-a răspuns Iepurașul.

Veverița s-a uitat printre trestiile de pe malul iazului. Pe fața apei, plateau o mulțime de frunze. A tot căutat, dar degeaba! Acum chiar își pierduse răbdarea.

-          Sunt sigură că mi-am îngropat mâncarea pe undeva pe-aici, a oftat.

Bufnița, care era Înțeleptul-Pădurii o privea pe Veveriță de sus, din copac.

-          Nu cumva frățiorul tău e acolo, lângă mărul cel bătrân? a întrebat ea.

-          Parcă are ceva bun de ronțăit! a mai spus Bufnița.

Veverița a alergat cât de repede a putut până la măr.

Frățiorul ei a fost atât de surprins s-o vad, încât și-a scăpat aluna pe care o ținea între lăbuțe.

-          Îmi pare rău, a spus el, dar mi se făcuse așa de foame...

-          Știai, l-a întrebat atunci Veverița, că mâncarea este și mai gustoasă dacă o împarți cu cineva?

Și-au zâmbit unul altuia și au mâncat împreună toate bunătățile.

            Prezența: Educatoarea citește catalogul grupei, iar copiii își aleg poza de pe măsuță și o așază pe tabla cu copii prezenți. Apoi se va alege un alt copil să așeze pozele celorlalți pe tabla copiilor absenți.

            Calendarul naturii: Împreună cu copiii, se vor stabili: anotimpul, starea vremii și felul în care s-au îmbrăcat ei când au venit la grădiniță. Astfel, sunt aleși trei copiii care să așeze la panou simbolurile corespunzătoare.

            Gimnastica de înviorare: Educatoarea împreună cu copiii se înviorează prin intermediul jocului de mișcare ,,Dacă vreau să cresc voinic”:

                                                “Dacă vreau să cresc voinic,

Fac gimnastică de mic.

Merg în pas alergător,

Apoi sar într-un picior.

Mă opresc, respir, ușor,

Întind brațele și zbor.

Toată lumea e a mea

Când m-așez jos la podea.

Ăsta-i doar un început.

                                                Ia priviți cât am crescut!”

Împărtășirea cu ceilalți: Copiii așezați în semicerc sunt întrebați care este fructul preferat din coșul toamnei.

Noutatea zilei  o va reprezenta  prezenţa în sala de grupă a unui personaj surpriză, ursul Martinel.

„ Ce animale s-au jucat în pădure?”

,,Ce au strâns cele două veverițe din pădure?(Veverițele au strâns conuri și nuci.)

„De ce își pierde veverița mâncarea și frățiorul în pădure?”  (Veverița își pierde mâncarea și frățiorul pentru ca au început să se joace și să alerge.)

„Pe cine a întrebat veverița depre mâncarea pierdută ?” (Veverița îl întrebă pe șoricel, pe iepuraș și bufniță.)

 „Ce fac cele două veverițe, după ce se întâlnesc?”(Cele două veverițe mănâncă împreună bucuroase.)

„Vom picta cu ajutorul burețeilor. Ca să nu ne murdărim, vom prinde cu degetele capătul bețișorului din lemn și vom introduce buretele în culoare, apoi vom aplica pe mască, obținându-se altfel o pată de culoare. Începem dintr-un capăt și aplicăm petele de culoare una lângă cealaltă ca să pictăm toată masca. Se repetă același lucru, obținând alte petete de culoare pentru a picta masca în întregime.” Modelul educatoarei va rămâne expus pe tablă.

„Pentru a lucra mai bine si mai frumos, ne vom incălzi mânuțele înainte de începerea lucrului:”

„Palmele eu le-am deschis,

Pumnișorii i-am închis,

Iar, apoi îi răsucesc,

Am frumoase degețele,

Astăzi, voi picta cu ele!”

Copiii vor începe să lucreze, timp în care educatoarea îi va supraveghea și le va acorda  ajutor, la nevoie. Educatoarea atrage atenția asupra modului de realizare a lucrărilor, estetic și îngrijit, dar și asupra poziției corpului față de suportul de lucru. Va încuraja și va aprecia modul de lucru și comportamentul copiilor.

Copiii se vor așeza în semicerc și se va realiza fixarea poveștii cu ajutorul metodei Piramida. Cu ce se aseamănă aceasta? (Seamănă cu mai multe scări/trepte). Aceasta este o piramidă-(căsuța veveriței). Haideți să ne amintim puțin povestea și vom începe cu rândul de jos: ce culoare au aceste cartonașe? (Au culoarea roșie). Să vedem, ce întrebare ne-a pregătit Martinel pe cartonașul roșu: Care este primul animal cu care s-a întâlnit veverița și face Chiț-Chiț? (Șoarecele). Care este animalul care a ieșit din vizuină să o ajute pe veveriță și sare țup-țup? (Iepurașul). Care este pasărea care face buhu-buhu? (Bufnița). Câte un copil este numit pentru a veni și a alege jetoanele potrivite. După ce au fost așezate jetoanele pe rândul de jos, se va evidenția și categoria: categoria animalelor. Ce culoare are rândul următor de cartonașe? ( culoarea verde). Se vor citi întrebările de pe cartonaşul verde: Cu ce s-au jucat cele două veverițe în pădure? (O nucă). Ce a scăpat din lăbuțe frățiorul veveriței atunci când s-au întâlnit? (o alună). Categoria evidențiată este: hrană pentru veverițe.

Ce culoare are cartonașul din vârf? (Are culoarea galbenă). Se citește întrebarea de pe cartonașul galben: Cine și-a pierdut mâncarea ? (Veverița)

Se vor face aprecieri generale și individuale asupra comportamentului și asupra implicării în cadrul întregii activități.