Operele sale au încântat și încă atrag atenția publicului iubitor de lectură, deoarece sunt create pe baza unor valori artistice ce vor fi mereu actuale( dreptatea, prietenia, curajul, respectarea tradițiilor, patriotismul etc.

Comisul Ioniță povestește cum, în tinerețea sa, a trebuit să meargă până la Vodă pentru a i se face dreptate, pentru că avea o problemă cu pământurile pe care le-a moștenit. Pe drum s-a oprit la Hanul Ancuței și i-a împărtășit unui străin (boier) problema sa, concluzionând că dacă Măria Sa nu-i va face dreptate să poftească Măria Sa să-i pupe iapa nu departe de coadă.

Acesta își continuă drumul și ajunge la curte. Este primit imediat la Vodǎ, și face o plecăciune. Domnul îi cere să se ridice, și auzindu-i vocea comisul își dă seama fulgerat că era chiar boierul de la han, dar nu era supărat de cele spuse. Încrezător, Ioniță îi arată hârtiile, spunându-și pricina.

Vodă îi dă dreptate, dar, amuzat, domnitorul îl întreabă ce ar fi făcut dacă nu ar fi fost de acord cu el, iar el a zis ca nu-și dă cuvântul înapoi și că,iapa-i peste drum.

Comisul Ioniță este personajul principal al acestei povestiri, dar este și un personaj permanent al întregului volum "Hanul Ancuței", realizând unitatea acestuia, deoarece el este prezent în toate povestirile îndemnând oaspeții să-și amintească întâmplări extraordinare, petrecute demult în țara Moldovei.

Personaj comun celor două planuri narative din "Iapa lui Voda", comisul Ioniță este personaj- narator deoarece a participat direct la întâmplările relatate.

Personajul este caracterizat în mod direct de narator și de el însuși (autocaracterizare) și un mod indirect prin faptele sale, limbajul și modul de a gândi.

Personajul este prezentat în mod direct de narator in primul plan al narațiunii, exprimându-și admirația față de comisul Ioniță și subliniind ideea că acesta este o personalitate des întâlnită la han "stătea stâlp acolo, un răzeș străin care mie îmi era drag foarte". Răzeșul se încadrează perfect în atmosfera de basm, de veselie a hanului, creând în jurul său plăcerea de a vorbi, de a povesti de a se spune lucruri nemaiauzite petrecute, cândva, demult "se lua la întrecere până și cu moș Leonte la tâlcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta". Se subliniază astfel părerea că Ioniță comisul are o vastă experiență de viață care-l face atotștiutor, care constituie principalul imbold spre destăinuire, având o adevărată pasiune pentru a spune și a asculta povești. Naratorul realizează portretul fizic al comisului Ioniță, care sugerează hotărârea, asprimea firii și destinul zbuciumat al personajului "era un om nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată".

Comisul Ioniță este mândru de originea sa de răzeș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei, după cum o afirma în fața boierului care povestește la Hanul Ancuței.

După ce termină de povestit întâmplarea din vremea tinereții lui, cum Vodă Sturza i-a făcut dreptate, comisului Ioniță; le spune celor adunați în jurul focului: "după asta puteți cunoaște ce fel de om sunt eu!".

Portretul moral reiese din întâmplarea relatată despre Vodă Sturza și iapa la care acesta s-a uitat cu uimire.

Mândru și orgolios comisul reacționează imediat când este ironizat cu privire la calul său "pintenog de trei picioare"; "striga răzeșul zbârlindu-și mustața tușinată". Înzestrat cu harul povestirii, el reușește să atragă atenția oaspeților care îl ascultă "cu bărbiile înălțate și cu ochii rotunzi".

O trăsătura dominantă a comisului Ioniță este dorința de dreptate și de adevăr. El însuși afirma atunci când este întâmpinat de ofițerul cel tinerel: ". ș-am venit la Vodă, însetat după dreptate ca cerbul după apă de izvor. Această comparație populară arată dorința arzătoare a lui Ioniță de a se face dreptate neamului său și de a nu lăsa moștenire copiilor lui neînțelegerile cu dușmanii care "au colți lungi și ascuțiți".

Hotărât, răzeșul nu se da în lături să lupte chiar cu un "corb mare boieresc". Inteligent și curajos, după ce a fost pe la multe divanuri de judecată, nu exista să, nu apeleze, ca ultimă soluție la judecata lui Vodă. Cinstit și corect, comisul adună și aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pământului moștenit de la părintele său, dascălul Ioan.

Încrezător în puterea dreptății și în judecata Voievodului, Ioniță comisul se emoționează și chiar se teme când constată că boierul cu care a vorbit la Hanul Ancuței este chiar Mihail Vodă Sturza. Simțul umorului, firea lui deschisă îl fac să depășească situația și îi răspunde plin de curaj Voievodului când îi amintește de promisiunea referitoare la cal: "Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum".

Comisul Ioniță întruchipează tipul țăranului moldovean cu cele mai alese virtuți morale: dorința de dreptate și adevăr, demnitatea, curajul, cinstea, dar și ospitalitatea, buna dispoziție, simțul umorului, plăcerea de a asculta și a spune povești nemaiauzite. Personajele și povestirile sadoveniene îmbracă aura legendei.

Momentele subiectului

EXPOZITIUNEA:

Acțiunea se întâmpla într-o ,,depărtată vreme'' , când se spune că au căzut ploi năprasnice vara, iar culturile de toamna au fost pe măsură.

În acel an s-au adunat la Hanu-Ancuței toți oamenii ce veneau din ,,Țara de Jos'' cu vin în care și voiau să ajungă în ,,Țara de Sus'', Moldova. Stăteau la focuri și pârleau ,,hartane'' de vițel sau de berbec , ,,ori clean și mreană din Moldova''. Se simțeau la adăpost căci acest han semăna cu o cetate și ,,nici habar n-avea dinspre partea hoților''.

Iar în aceste zile ,,grase si vesele'' stătea nemișcat acolo un răzeș străin căruia îi plăcea voia bună și veselia. Era un om nalt, cărunt, nici tânăr nici bătrân și cu fața ,,adânc brăzdată''. Avea niște ochi ageri și o mustață tușinată. Se vedea ca este un om trecut prin viață și sociabil.

INTRIGA:

Îl chema Ioniță comisul , era de la Drăgănești și venise pe un cal roib, pintenog de trei picioare și slab i se puteau număra oasele , si care stătea cu ,,șaua naltă'' ,,într-un dos de părete''. Deși arăta astfel, comisul se lăuda cu el spunând ca nimeni nu mai are cal ca al dumnealui. Moș Leonte îl aproba în batjocură . Comisul Ioniță nu a fost de acord cu replica lui Moș Leonte și-și lăuda din nou calul spunând că este dintr-o viță aleasă și se trage dintr-o iapa la care s-a uitat cu uimire chiar Voda Mihalache Sturza. ,,Este o istorisire pe care aș putea să v-o spun'' completa comisul. Auzind provocarea comisului, Moș Leonte îl asigura că va fi ascultat și îl ruga să își înceapă povestirea.

DESFĂȘURAREA ACȚIUNII :

Comisul Ioniță își începu istorisirea amintindu-și de vremurile tinereții când se afla tot la Hanu-Ancuței , însă la care era hangiță altă Ancuță, mama acesteia. Venise cu iapa pe care tot o lăuda și stătea cu alți oameni care ,,acuma-s oale și ulcele''. Deodată, toți cei prezenți văzură un boier ieșind dintr-o droșcă și îndreptându-se spre ei. Era un boier voinic , cu barba roșă, și cu un lănțug de aur la gât. Politicoși , oamenii îl invitară la masă și-i spuseră Ancuței să-i aducă o oală cu vin pe care a plătit-o comisul ,,trei parale''. Intrând în vorbă răzeșul începu să i se plângă boierului de o ,,pricină'' pe care a moștenit-o de la strămoșii săi. Era vorba despre un vecin de la Drăgănești care i-a furat pe nedrept o bucată de pământ . Hotărât, Ioniță comisul insistă spunând ca este în stare să meargă, înarmat cu acte și dovezi,  și la Vodă , iar dacă nici el nu-i va face dreptate, să-i pupe iapa nu departe de coadă. La această replică, toți cei prezenți începură să râdă , inclusiv boierul.

 PUNCTUL CULMINANT :

Pus pe fapte mari, răzeșul plecă, iar a doua zi se înfățișă la curte spălat și aranjat. Imediat, o slugă apăru și-l întrebă cu ce treabă a venit. După ce auzi totul, soldatul ii dădu voie să intre în camera lui Vodă.

Luându-și inima în dinți , comisul intră și căzu în genunchi în fața domnitorului. Acesta îi porunci imediat să se ridice, iar răzeșul recunoscu mai întâi vocea, apoi, fața boierului de la han. După ce îi arată toate actele și dovezile pe care le avea, domnitorul îi recunoscu dreptatea și imediat trimise sluga la locul faptei pentru a clarifica lucrurile. Înainte de a pleca, boierul îl luă deoparte pe comis, și-l întreba ce s-ar fi întâmplat dacă nu i se făcea dreptate. Ioniță comisul, văzând că boierul are simțul umorului , răspunse hotărât : ,,Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum''.

Mult haz a făcut Vodă pe răspunsul răzeșului și bătându-l iar pe umăr, își aminti de oala cu vin roșu pe care i-o plăti comisul la han.

DEZNODAMANTUL :

Și iată, de aceea se mândrește acum, Ioniță comisul cu roibul său : pentru că se trage din iapa lui Vodă, care era și ea tot pintenoagă și râncheza și ea tot la fel, speriind, o altă Ancuță.