Personajele principale din film sunt Riley Andersen, o fetiță de unsprezece ani, și emoțiile care lucrează în sediul central din mintea ei: Bucuria, Tristețea, Frica, Dezgustul și Furia. Bucuria este prima emoție care a apărut în mintea lui Riley, în momentul în care fetița s-a născut, iar dorința acestei emoții este ca Riley să aibă o viață fericită. În scurt timp, Bucuria descoperă că trebuie să se confrunte cu alte emoții care doresc să-i ia locul la panoul de comandă, dar constată că aproape fiecare are un rol bine stabilit: Frica o protejează pe Riley, făcând-o mai atentă și mai precaută, Dezgustul o ajută să nu se apropie de ceea ce este respingător, iar Furia – să-și apere punctul de vedere și să nu accepte nedreptățile. Singura emoție căreia Bucuria nu-i găsește vreun rost este Tristețea și tocmai de aceea încearcă să o țină la distanță de panoul de comandă.

Sediul central al minții lui Riley este legat prin niște raze de cele cinci insule ale personalității: Insula Familiei, Insula Sincerității, Insula Hochei (sportul preferat al lui Riley), Insula Prieteniei și Insula Poznașă, spre care sunt transmise amintirile cele mai importante. Timp de unsprezece ani, Bucuria a fost emoția care a deținut controlul, dar, din momentul în care familia Andersen se mută din Minnesota în San Francisco, toate emoțiile din sediul central al lui Riley sunt date peste cap, iar insulele personalității se află în pericol.

Deși Bucuria încearcă să păstreze o atitudine pozitivă, emoțiile nu reușesc să cadă de acord în privința celui mai bun mod de a face față provocărilor unui nou oraș, unei noi locuințe și unei noi școli. Preiau pe rând conducerea, se ceartă, se contrazic, spre nemulțumirea părinților lui Riley, care se simt depășiți de comportamentul fetei. În cele din urmă, emoțiile învață un lucru important: doar lucrând în echipă îi vor putea oferi lui Riley o viață fericită.