2. considerare a valorilor societăţii;

3. organizare şi coordonare a activităţilor

-acţionează pentru Guvern; 

-dispune de o anumită autonomie; 

- influenţează Guvernul; 

-este controlată de Guvern.

-juridic: grupare a oamenilor supuşi aceloraşi reguli de drept;

-politic: ansamblul serviciilor politice, organizaţie socială a conducătorilor;

-social economic: instrument de echilibru între nevoile personale şi cele generale.

1. De drept: sistem de norme juridice care

asigură:

-legalitatea instituţiilor politice;

-nesubordonarea politică a justiţiei;

-supremaţia legii.

2. Minimal: sistemul drepturilor de proprietate

3. Social: model de stat contemporan în care nu există diferenţe între sistemul de valori sociale şi instituţiile care asigură aceste valori

4. Tehnic: soluţii tehnice la nivel macroeconomic

5. Bunăstării: redistribuirea raţională a venitului naţional în favoarea păturilor sociale defavorizate

Ştiinţa administrativă se referă la:

-aspectele tehnice de reglementare a administraţiei;

-cunoştinţele auxiliare care conduc la formarea unui administrator;

-cunoştinţele de drept administrativ.

Ştiinţa administrativă s-a născut la începutul secolului al XIX-lea, odată cu demersurile manageriale ale lui H. Fayol şi juridice ale lui Lafervier şi se află într-un amplu proces de dezvoltare datorită rolului administraţiei în evoluţia societăţilor umane.

Ştiinţa administrativă studiază colectivităţile umane situate pe un anumit teritoriu şi supuse unei autorităţi suverane.

a) administraţia centrală şi administraţia teritorială;

b) administraţia de stat şi administraţia locală;

c) administraţia generală şi administraţia specializată

Administrația centrală:

1.autorităţile puterii executive-Președintele, Guvernul

2.administraţia de specialitate:

a)Administraţia ministerială

b)Administraţia extraministerială de specialitate:

-Autorităţile administraţiei autonome

-Autorităţile administraţiei subordonate Guvernului

Nu reprezintă o administraţie de stat ci o structură administrativă proprie sub controlul autorităţii statale.

În această structură se regăsesc instituţiile judeţene (consiliile judeţene, instituţiile comunale şi orăşeneşti, consiliile locale, primării şi alte servicii publice).

Sistemul administraţiei publice locale cuprinde autorităţi deliberative şi executive.

-Preşedintele României;

-Guvernul;

-Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate (ministere, alte organe de specialitate din subordinea Guvernului, autorităţile administrative autonome);

-Autorităţile administraţiei publice locale (Consiliile locale, judeţene şi primării);

-Autoritatea judecătorească (instanţele judecătoreşti, ministerul public, Consiliul Superior al Magistraturii).

a)Consiliul Suprem de Apărare a Ţării;

b)Curtea de Conturi;

c)Avocatul Poporului;

d)Consiliul Legislativ.

a)Serviciul României de Informaţii;

b)Banca Naţională a României;

c)Consiliul Naţional al Audio-vizualului;

d)Consiliul Concurenţei;

e)Comisia Naţională de Valori Mobiliare;

f)Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică;

g)Consiliul Economic şi Social;

h)Academia Română etc.

-urmăresc satisfacerea unor interese generale cu caracter social-cultural ale societăţii;

-desfăşoară activităţi finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, dar pot avea şi venituri proprii;

-funcţionează în regim gratuit sau cu taxă;

-utilizează personal specializat în domeniul de activitate;

-pot emite acte administrative;

-desfăşoară activitate continuă.

-Guvernul şi aparatul său de lucru.

-autorităţile subordonate ministerelor;

-autorităţile autonome.

-comisia judeţeană consultativă;

-comitetul operativ – consultativ;

-serviciile deconcentrate ale administraţiei publice centrale în teritoriu.

-preşedintele consiliului judeţean;

-secretarul general al judeţului.

-primarul;

-secretarul;

-aparatul propriu de specialitate;

-serviciile publice locale.