https://padlet.com/titus_saracut99/3v0fblq8041k Făcută cu carismă en-us 2020-01-27 13:34:38 UTC 2024-09-23 11:27:57 UTC hello@padlet.com titus_saracut99 https://padlet.com/titus_saracut99/3v0fblq8041k/wish/436374058 2020-01-27 13:35:06 UTC https://padlet.com/titus_saracut99/3v0fblq8041k/wish/436374058 titus_saracut99 https://padlet.com/titus_saracut99/3v0fblq8041k/wish/436377487 În didactica „tradiţională”, predarea era abordată din perspectiva „activismului” educatorului, funcţionând ca un scop în sine. În prezent, definirea şi explicarea predării reprezintă un demers complex care trebuie să satisfacă atât cerinţele abordării riguros ştiinţifice dar şi o deschidere către o pedagogie praxiologică, „autentică” centrată pe optimizarea proceselor de învăţare şi evaluare. După cum subliniază Ion Neacşu (1990), predarea capătă o structură funcţionalăşi eficientă dacă induce un proces autentic de învăţare, motivând elevii să se implice în activităţi care necesită efort susţinut, înţelegere, asimilare de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, atitudini; astfel, predarea şi învăţarea se manifestă ca procese coevolutive, progresele şi regresele la nivelul uneia având consecinţe asupra celeilalte. Din perspectivă psihologică, predarea este o componentă a procesului de învăţământ care implică proiectarea didactică, elaborarea suporturilor curriculare, comunicare didactică eficientă, structurarea şi organizarea situaţiei de învăţare ca „ofertăde informaţie”; ea capătă semnificaţie în măsura în care produce un proces corespunzător de învăţare din partea elevului, soldat cu noi achiziţii în planul dezvoltării sale psihice.]]> 2020-01-27 13:41:29 UTC https://padlet.com/titus_saracut99/3v0fblq8041k/wish/436377487