• de merserie croitor

• subofițer în Regimentul 34 în Al Doilea Război Mondial

• în 1942 a fost decorat pe Frontul de Est URSS

• în 1944 a luptat pe Frontul de Vest în Cehoslovacia

• a făcut un an de prizonierat în Siberia

• a făcut parte din Divizia de Panduri "Tudor Vladimirescu", Regimentul 1 Artilerie, având gradul de plutonier

• a fost decorat în 1949 pentru "eliberare de sub jug, bărbăție și credință"

• de meserie învățător

• Plutonier Adj. în Batalionul 7 Vânători de Munte Deva

• voulntar în Armata Română în Al Doilea Război Mondial, perioada 1939-1946

• și-a pierdut un ochi în luptă, iar din cauza decorațiilor obținute pe frontul de Est, comuniștii l-au băgat la închisoare timp de 2 ani

• a fost născut în satul Șoroștin, în județul Sibiu

• a fost născut în anul 1894 și a murit în anul 1980

• a avut 9 copii, dintre care 2 au murit de mici și 7 au trăit și au murit de bătrânețe, inafara de 2, Maria și Sandu, care încă mai trăiesc

• Maria (strabunica mea) are 90 de ani și Sandu 92 de ani

• a participat la Al Doilea Război Mondial și a fost prins prizonier de către armata rusă, timp de 5 ani

• după terminarea războiului l-a eliberat, și s-a întors acasă pe jos, durând aproximativ 7 ani

• în aceasta perioada a trăit lucrând din sat în sat și castigandu-si existenta muncind la diverși oameni

• a fost înmormântat tot la Șoroștin.

• de meserie ceasornicar

• sergent în Regimentul 7 Vânători de Munte în Al Doilea Război Mondial

• în 1943 a fost decorat pe Frontul de Est, în zona Donului

• în 1945 a participat la eliberarea orașului Brno, în Cehoslovacia

• a fost rănit în timpul unei misiuni de recunoaștere, dar a refuzat evacuarea

• a fost prizonier în Ungaria timp de 8 luni

• după război, a servit în trupele de grăniceri până în 1951

• a fost decorat în 1952 pentru „loialitate, curaj și spirit de sacrificiu în slujba patriei”

-străbunicul meu din partea tatălui, tatăl bunicului meu

-născut în 1921,octombrie în Sibiu, satul Șoroștin

-cel mai mare din cei șapte frați

-de meserie cioban

-are șapte copii dintre care mai trăiesc cinci

-a fost prizonier de război în Rusia doi ani și trei luni

-a murit in 24 decembrie 1972

Din păcate nu se știe mai mult despre el

Manolache Vasile

-străbunicul meu din partea tatălui, tatăl bunicii mele

-născut la 24 decembrie 1921 în satul Valea Seacă din Neamț

-cel mai mare din cei patru frați

-de meserie agricultor

-are cinci copii dintre care mai trăiesc doi

-a făcut armata 4 ani

-a fost prizonier de război în Rusia dar nu se mai știe cât

-a murit în 1985, februarie

Din păcate nu se știe mai mult despre el.

• de meserie comandant in cadrul armatei

• comandant de pluton in Galiția Polonia si în munții Urali in Primul Război Mondial

• a intrat în cadrul armatei la vârsta de 16 ani

• a luptat împotriva nemților

• decorat pe vremea Regelui Carol cu teren agricol

• a fost un supraviețuitor și un erou

• după revenirea în țară, a fost primar în satul Alămor Sibiu

• De meserie fermier

• Soldat în Al Doilea Război Mondial

• A fost împușcat în timpul războiului în picior așa ca, nu a mai trăit mult

  
  

  Murariu Marin - bunicul tatei (din partea mamei)

• De meserie dogar, execută lucrări în lem

• Soldat în Al Doilea Război Mondial

• A fost omorât după război când venea de la o cârciumă (a fost găsit pe marginea drumului)

  Bunica tatei (din partea tatălui ) Vochițoiu Maria

• A fost decorată ca urmaș de veteran al războiului deoarece a trăit până în 2020.

• nascut la 24 octombrie 1915

• de meserie hornar

• la 24 de ani a luptat în Al Doilea Război Mondial

• a luptat împotriva rușilor și a fost împușcat în umăr apoi transportat cu un avion împreună cu un soldat neamț în Germania unde a stat 2 luni

• când s-a vindecat a mers în gara unde s-a întâlnit 20 de minute cu soția lui și apoi a plecat iar pe front

• după 2 luni s-a schimbat frontul și a luptat împotriva Germaniei

• la finalul războiului a făcut 9 ani de închisoare la Balta Albă pe motiv politic, mai exact nu a vrut să dea statului animalele pe care le avea

• în 1954 s-a întors acasă la soție și copii, dar era bolnav și avea gaură în umăr în urma împușcături

• în 1994 la vârsta de 79 de ani a murit de bătrânețe

• străbunicul meu obișnuia ca seara să le spună nepoților povești din război prin care le explica cat de greu era

• a fost soldat in Al Doilea Război Mondial in anul 1943-1944

• a făcut 3 ani de armata și un an jumate de razboi

• a luptat cu rușii împotriva nemtiilor

• în Odesa a fost împușcat in picior ,a stat 6 luni in spital și după a fost lăsat să plece acasa

• veteran de razboi

•după razboi a lucrat la IAS (Întreprinderea agricolă de stat)

•a murit la 84 de ani in anul 2004

●s-a nascut pe data de 15 februarie anul 1914

●meserie agricultor

●a luptat pe Frontul de Est URSS

●acesta a decedat eroic la Stalingrad pe 15 mai 1943 la vârsta de 29 de ani

●a fost decorat în 1940 pe câmpul de luptă din est

●acesta a avut gradul de sergent în armată

-născut în 10 martie 1919

- căsătorit în 18 martie 1961, tată a 3 copii

- de meserie agricultor

- ⁠- a avut 6 frați

- ⁠înrolat în armată în 1941 și lăsat la vatra în 1949, în acest timp a fost prizonier in U.R.S.S. din data de 27 august 1944, până în data de 19 august 1948

- ⁠ a murit în 29 august 1989

- s-a născut în anul 1922 în Tălmacel, jud. Sibiu.

- a fost agricultor

- a luptat în Al Doilea Război Mondial, între anii 1941-1945.

• a fost decorat cu CRUCEA COMEMORATIVA A CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL.

- a decedat în anul 2001, fiind înmormântat la Tălmacel alături de părinti (tatăl lui a fost veteran de război în Primul Război Mondial) și cei doi frați Rădoiu Mihai și Rădoiu Ioan au fost tot veterani în cel de Al Doilea Război Mondial.

Rădoiu Mihai a decedat pe front.

Rădoiu Ioan a venind din război cu coloana ruptă și a mai trăit până la vârsta de 36 de ani.

Erou al țării îl consider pe tatăl străbunicului meu - Macaveiu Gheorghe, care a luptat pe front, în cel de Al Doilea Război Mondial, unde și-a dat viața pentru țara noastră.

Poza o surprinde pe mama bunicului meu, Macaveiu Gheorghe, văduvă de război, cu cei doi copii - străbunicul meu -Macaveiu Gheorghe ( din partea mamei ) și sora, Macaveiu Eva.

Sunt mândru de străbunii mei, din satul Bungard!

Cinste lor!

S-a nascut in data de 6 iulie 1919 in Loamnes jud.Sibiu
• A decedet in data de 19 februarie 2001 in Armeni com Loamnes jud Sibiu
• De meserie a fost agricultor
• A facut 1 an si 6 luni de prizonierat in URSS
• In 1942 a fost decorat pe frontul de Est URSS
• In 1942 si 1943 a luptat pe frontul de Est in URSS
• A fost prizionier pe front, si din cauza frigului i-au fost amputate degetele de la picioare

Poate nu a salvat o lume întreagă, dar a salvat viitorul nostru, al meu, al mamei mele al familiei noastre.

După război viața lui nu a fost una de lux sau glorie, dar a fost o viață plină de înțelepciune de muncă și de poveste.

Din păcate nu toți au avut norocul să-i asculte povestirile. A trăit până în anul 2014, 86 de ani în care a văzut lumea schimbându-se de o mie de ori, a crescut copiii, nepoții și indirect pe mine.

Azi, când îl pomenesc nu spun doar un nume, spun moștenire, spun curaj, spun demnitate și chiar dacă nu l-am cunoscut, îmi amintesc cu drag de cei 2 ani petrecuți alături de el. Știu că el mă ghidează când îmi este frică, îmi șoptește când trebuie să fiu puternică, e vocea aceea care îmi spune "ridică-te, tu poți, cum am putut și eu".