— „Uf, iar nu pot să mă joc! Toți se feresc de țepii mei...” oftă el trist.

Din tufiș a apărut șoricelul Miti, ținând ceva în lăbuțe.

— „Uite ce am pentru tine!” spuse el, și îi întinse un pulover micuț, din lână colorată.

Arici Pogonici l-a privit uimit:

— „Dar… de ce mi-ai adus asta?”

— „Ca să te putem îmbrățișa fără să ne înțepăm! Te iubim așa cum ești, țepi cu tot!”

Ariciul s-a îmbrăcat cu puloverul și, pentru prima dată, prietenii lui l-au putut îmbrățișa fără teamă.

Greierașul a început să cânte, veverița a adus nuci pentru toată lumea, iar pădurea s-a umplut de râsete.

În acea seară, Arici Pogonici a înțeles că adevărata căldură nu vine doar de la un pulover, ci de la prietenii care te iubesc exact așa cum ești.

Vine din „pogon” – care însemna inițial băiețel mic sau copil mic, în unele regiuni ale țării.

De aceea „Arici Pogonici” se traduce aproximativ ca „Ariciul cel mic și drăgălaș”.

În literatură, numele a fost popularizat prin poezii și povești pentru copii (cea mai cunoscută e poezia „Arici Pogonici” de Emil Gârleanu / Otilia Cazimir – depinde de ediție – unde ariciul apare ca un personaj micuț, prietenos și harnic).