În cazul poeziei „Cântecul somnului”, eul îi transmite cititorului sentimentul de liniște. Apa servește pentru acesta un rol important, întrucât prin sunetul apei curgătoare acesta resimte odihnă și recreere, ,,Plăcut e somnul lângă o apă ce curge’’. Prin această legătură, dintr o stare fiziologică și un element al naturii, eul poetic reflectă asupra somnului ce pare a fi ca o pregătire pentru moarte.

      Poezia „Lacrimile Tale” face conexiunea dintre iubire și apă, exprimandu-și suferința. Acesta face asemănarea dintre lacrimile iubitei sale cu picăturile din apa morților. Apa morților reprezintă destinul fecioarei a cărei lacrimi, pentru eul liric, sunt magice.

     O asemănare la nivelul celor două texte este elementul naturii comun, apa. În primul text, apa este exprimată prin intermediul obârșiei și al izvorului, reprezentând atât originea apei cât și a dorului pe care eul îl resimte. În al doilea text, apa este spațiul unde peștii stau în bazin, privesc luna, care își reflectă lumina în apa acestuia. 

     O deosebire identificată la nivelul celor două texte este reprezentată de sentimentele pe care eul liric le simte în fiecare poezie. În prima poezie, sentimentul trăit de eul liric este dorul, evidențiat prin apa izvorului, iar în al doilea text sentimentul evidențiat de eul liric este admirația. Eul liric admiră luna, prin intermediul apei, fiind principalul simbol al poeziei.

Cuvinte cheie: apă, somn, amintiri

În poezia ,,Cântecul somnului’’ de Lucian Blaga, poetul, în ipostaza unui eul liric subiectiv, își exprimă sentimentele de liniște și calm, și de asemenea, admirație. În versurile poeziei sentimentul transmis este liniștea și calmul, întrucât apa îi induce eului starea de relaxare, odihnă, acesta doar bucurându-se de ele, uitând cu totul de griji, gânduri sau alte probleme. Așadar, apa este simbolul liniștii și al păcii.”