PLANUL NAȚIONAL DE REDRESARE ȘI REZILIENȚĂComponenta 15: Educație. Reforma 5: Adoptarea cadrului legislativ pentru digitalizarea educațieiApelul: ”Pedagogie digitală pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar”BENEFICIAR: UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIȘTENr. Contract de finanțare: 13358/21.10.2024Titlu proiect: DIGIPED: Inovație Digitală în Educația PreuniversitarăCodul proiectului: ID_14 Principiile Antrenamentului Sportiv by Sebastian Prodan

Principiul adaptării la solicitări progresive

sebastianprodansp — 2025-04-29 12:45:20 UTC

Principiul adaptării la solicitări progresive implică desfașurarea continuă a antrenamentului, rațiune care duce la obținerea măiestriei sportive. Antrenamentul trebuie să fie suficient de greu pentru a solicita procesele fiziologice spre necesitatea adaptării și trebuie aplicat progresiv, devenind din ce în ce mai greu cu trecerea timpului. Așa poate fi descris principiul solicitării progresive, dar aplicabilitatea lui este cu mult mai complexă decât este defapt descrisă.Corpul se adaptează la stimuli. Dacă tu execuți de ani de zile aceleași seturi, aceleași repetări și cu aceeași greutate, stimulul este prezent cât să întrețină câștigul de țesut muscular de până acum, în orice caz nu construcția de țesut nou. Creșterea greutății, repetărilor și a seturilor va induce un stimul nou și va solicita sistemul adaptativ să producă proteine noi pentru a rezista la acel stimul. Desigur, nu poți crește brusc și nici la nesfărșit solicitarea, de aceea o progresie bazată pe ciclizarea sau periodizarea antrenamentului te poate ajuta să faci progres constant și în siguranță.

https://ironbeat.ro/principiul-solicitarii-progresive/

https://www.weider.ro/nutritie-sportiva/antrenamente/principii-de-antrenament-ii

Principiul compensării și supracompensării sau al restabilirii

sebastianprodansp — 2025-04-29 17:02:25 UTC

Unii autori consideră supracompensarea ca fiind baza antrenamentului, deoarece repetarea sistematică a diferitelor eforturi și acordarea pauzelor corespunzătoare au ca efect creșterea progresivă a rezervelor funcționale și depășirea valorilor inițiale ale acestora.

Adaptarea corpului la efort se bazează pe PRINCIPIUL SUPRACOMPENSĂRII.

Un antrenament intens rupe echilibrul intern, ceea ce îi reduce capacitatea funcțională, și ca urmare apare oboseala. Sistemele energetice epuizate, iar corpul este nevoit să se refacă pentru a restabili capacitatea funcțională, dar de dată peste nivelul inițial, aducând astfel încât să creeze funcționalitatea organismului. Corpul de altfel, are tendința de a supracompensa orice proces ce rupe acest echilibru (numit și homeostazie), nu numai în timpul antrenamentului. Ca urmare, date viitoare când va întâmpină același stimul, corpul va fi mai puternic și mai pregătit să reziste acelui stimul. Astfel apare adaptarea corpului la efort.

https://ironbeatkinetics.wixsite.com/onlinetraining/post/principiul-supracompensarii-si-principiile-de-antrenament

Principiul ciclității antrenamentului

sebastianprodansp — 2025-04-29 17:14:05 UTC

Antrenamentul sportiv are un caracter ciclic și concentric, provenit din structura sa temporală, din elementele de conținut și corelațiile dintre parametrii efortului.

Antrenamentul sportiv are ca rezultat adaptarea progresivă a organismului la diferitele tipuri de solicitari. Adaptarea poate fi de durata scurta sau lunga, de etapa, adaptare curenta si operativă. Procesul continuu al antrenamentului de performanta lasa „urme' care se suprapun in structurale de antrenament si produc modificari esentiale si de lunga durata (deseori pentru toata viata) in structura biologica si psihica umana. Principiul continuitatii trebuie sa provoace stabilitatea proceselor de adaptare pozitiva care e direct proportionala cu timpul cheltuit pentru cresterea capacitatii de performanta.

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-spiru-haret-bucuresti/fundamentele-psihologiei/262699915-antrenamentul-sportiv/63955368

Principiul motivației în antrenamentul sportiv

sebastianprodansp — 2025-04-29 17:28:54 UTC

Motivația reprezintă orientarea selectivă a comportamentului și, în același timp, factorul dinamizator al acestuia.

Cea mai simplă definiție pe care o putem utiliza pentru motivație este aceea cum este direcția și intensitatea efortului depus unui anume jucător.

Antrenorii, sportivii și bineînțeles nivelele executive ale cluburilor sportive doresc să identifice acei factori care îi motivează cel mai bine pe sportivi, pentru a atrage inițial la antrenament și pentru a obține performanțe cât mai ridicate. Din păcate nu există o rețetă universală, care să se potrivească pentru toate cluburile toți sportivii, dar există și câțiva factori de care ținem cont, dacă putem obține rezultate deosebite. Din punct de vedere teoretic, Deci & Ryan (1995) susțin că sportivii urmăresc satisfacerea a trei nevoi psihologice principale, atunci când aceștia practică un sport.

Practica pedagogică a demonstrat că sportivul poate accesa ambele surse de motivație, atât cea intrinsecă, cât și cea extrinsecă, în funcție de o serie de factori precum: interesul personal pentru un anumit câmp de studiu, dar și recompensele pe care ar putea să le primească de la părinți ori de la alte persoane, plăcerea de a participa la orele de curs ale unui anumit profesor, dar și avantaje precum un loc fruntaș într-o competiție, premii în bunuri sau în bani, oferite de școală sau de autorități.

https://www.ultrafitness.ro/un-studiu-de-caz-asupra-motivatiei-in-sport/

https://anacec.md/files/Oprescu-teza.pdf