Iernează pe funduri foarte adânci (130-180 m) ale mării, în gropi cu fund tare și negru situate de obicei după un cot unde curentul lovește în maluri. Aici morunii stau aproape în letargie, hrănindu-se foarte puțin. În timpul iernatului se adună în grupe.

În timpul migrației spre locurile de depunere a icrelor morunul înoată pe fundul apei în cele mai profunde parți ale albiei râurilor. După depunerea icrelor se reîntoarce în mare, înotând foarte iute mai mult la suprafața apei. Unii rămân pentru a ierna chiar în Dunăre în gropi adânci alături de nisetru.

Puii de morun se îndreaptă către mare în lunile iunie-septembrie, înotând încet pe fundul apei, oprindu-se din când în când să se hrănească.

Hrana variază în funcție de sezon. Morunul este un peste prădător, foarte hrăpăreț și cel mai carnivor dintre toți sturionii. Peștii alcătuiesc peste 80% din hrana lui; apoi, crustacei (Crangon) 11% și moluște (Modiolus) 4%.

Hrana principală a juvenililor în Dunăre este constituită din larve de insecte, în special efemeroptere (Ephemeroptera), crustacee: gamaride (Gammaridae), miside (Mysidae), copepode (Copepoda) și cladocere (Cladocera).

Morunul începe să se hrănească cu pești, de la o vârstă foarte mică (de la o lungime de 24 cm în Dunărea de Jos).

În Dunăre preferă scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata), crapul (Cyprinus carpio), cleanul (Leuciscus cephalus), roșioara (Scardinius erythrophthalmus), babușca (Rutilus rutilus), plătica (Abramis brama), cega (Acipenser ruthenus) și avatul (Aspius aspius). Stomacurile morunilor prinși în Dunăre conțin cantități mari de pești (crap, avat, băbușcă, plătică și cegă), crustacee și moluște; s-au găsit și păsări de apă; la un morun s-a găsit în stomac chiar o copită de cal mort, ce fusese aruncat în Dunăre.

În Marea Neagra, între mai și septembrie morunul se adună în apropierea coastei înainte de a intra râuri se hrănește cu pești marini, în principal cu scrumbie albastră (Scomber scombrus), stavrid (Trachurus mediterraneus ponticus), hamsie (Engraulis encrasicolus) și șprot (Sprattus sprattus). Exemplarele pescuite în mare, la talian lângă țărm, aveau în stomac guvizi (Gobiidae), hamsii, crevete, crabi; la cei prinși în larg, conținutul stomacal era reprezentat prin barbun (Mullus barbatus ponticus).

Toamna și iarna morunii coboară în zone adânci ale mării Negre și se hrănesc în principal cu barbun (Mullus barbatus ponticus), bacaliar (Merlangius merlangus euxinus), cambula (Platichthys flesus flesus), calcan (Scophthalmus maeoticus), hamsia (Engraulis encrasicolus) și guvizi (Gobius).
Ca longevitate, morunul deține primul loc între sturioni. Exemplarele adulte au 30-60 de ani, dar indivizii bătrâni pot, însă, trece și peste 100 de ani.

este o specie de rozătoare din familia Cricetidae. Este găsit în România și Bulgaria.

Frunzele, așezate în perechi, sunt înguste și alungite, având lungimea de 20 - 40 mm.