Captarea gazului - glutenul e o rețea de proteine din aluat, acționează ca o barieră elastică, prinzând bulele de CO 2, lăsând aluatul să crească.

2.Drojdiile se hrănesc cu zahărul din făină.

3.Pâinea crește datorită procesului de fermentare.

4.Drojdia și zahărul produc un gaz numit dioxid de carbon.

5.Gazul rămâne prins în aluat și formează bule de aer.

6.Din cauza acestor bule, aluatul se umflă și devine pufos.

7. Când pâinea se coace, bulele rămân înăuntru, iar pâinea devine moale și pufoasă.

Concluzia este:

Că drojdia este o substanță vie care ajută aluatul să crească,eliberând dioxidul de carbon ce formează bule de aer și face pâinea pufoasă.În experiment am observat cum aluatul s-a mărit în volum și a devenit mai moale.Fără ajutorul drojdiei,pâinea nu ar crește și ar fi tare și fără gust.

2.Volumul plămădelii a crescut vizibil după 10-15 minute.

3.Aceasta se întâmplă ,deoarece drojdia descompune zahărul și eliberează dioxid de carbon.

4.Gazul format rămâne prins în aluat,făcându-l să crească și să devină pufos.

5.Astfel ,drojdia este esențiala pentru creșterea și frăgezimea aluatului de pâine.

2.Am adăugat apă călduţă şi făină.

3.Am acoperit-o cu o peliculă.

4.Am lăsat plămădeală timp de 10-15 minute.

Concluzie:

După zece 15 minute am observat că plămădeala a crescut.

• 🧫 Adăugarea drojdiei și a apei la făină — se formează un amestec moale numit plămădeală.

• 🌡️ Drojdiile se activează — în prezența apei și la o temperatură potrivită (25–30°C), drojdiile „încep să mănânce” zaharurile din făină.

• 💨 Fermentația — drojdiile transformă zaharurile în:

  • dioxid de carbon (CO₂) → face ca aluatul să crească (se umflă);

  • alcool etilic (etanol) → se evaporă la coacere.

• 🕓 Maturarea plămădelii — pe măsură ce fermentația continuă, plămădeala devine mai elastică, mai aerată și capătă un miros plăcut, ușor acrișor.

👉 Pe scurt:
Fermentația plămădelii este procesul prin care drojdiile descompun zaharurile din făină în alcool și dioxid de carbon, făcând ca aluatul să crească și să devină pufos.

Uleiul,apa,zahăr,cacao,nisip,cerneală,sare.

Am concluzionat, cand punem apa cu ulei,uleiul fiind mai usor ca apa, se duce la suprafață.

Când amestecă zahărul cu cacao, aceste substanțe se amestecă,tot așa este cu nisipul.

Când amestecăm apa cu cerneala, apa ia culoarea cernelii.

Când amestecăm apa cu sarea, sarea rămâne jos, deoarece este mai grea ca apa, și dacă vom aștepta mai mult, sarea se va dezolva.

Se va colora în albastru-închis sau mov închis.

De ce?

Iodul reacționează cu moleculele de amidon și formează un complex colorat puternic (de aceea apare culoarea închisă).

• Sunetele erau percepute mai intens și mai clar, deoarece undele sonore ajungeau direct la timpan.

2.Dar când aveai căștile în urechi?

• Sunetele se auzeau mai slabe și mai amortizate, deoarece căștile au absorbit o parte din energia undelor sonore.

3.De ce sunetele au fost diferite?

• Căștile acționează ca un obstacol care reduce amplitudinea undelor sonore și limitează transmiterea lor către ureche.

4.De ce se întâmplă acest lucru?

• Sunetul se propagă prin vibrații ale aerului. Obstacolele, precum materialul căștilor, pot reflecta sau absorbi o parte din aceste vibrații, schimbând intensitatea și claritatea percepției auditive.

Concluzie:

• Percepția sunetului depinde de mediul de propagare și de obstacolele întâlnite. Sunetele se aud mai clar fără obstacole și mai slab atunci când acestea sunt prezente.