Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?

De ce nu m-aş legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte

Şi frunzişul mi-l răreşte.

Bate vântul frunza-n dungă –

Cântăreţii mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte –

Iarna-i ici, vara-i departe.

Şi de ce să nu mă plec,

Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele

Trec în stoluri rândurele,

Ducând gândurile mele

Şi norocul meu cu ele.

Şi se duc pe rând, pe rând,

Zarea lumii-ntunecând,

Şi se duc ca clipele,

Scuturând aripele,

Şi mă lasă pustiit,

Vestejit şi amorţit.

Şi cu doru-mi singurel,

De mă-ngân numai cu el!

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat național poetul național al României. Născut în 1850, Eminescu a lăsat în urma sa o operă bogată, cu poezii celebre precum "Luceafărul" și "Rugăciunea unui dac". A murit prematur în 1889, dar moștenirea sa literară a rămas de o importanță deosebită în cultura română.

"Poezia ,,Ce te legini,, de Mihai Eminescu explorează subtilitățile naturii și ale existenței umane. Prin metafore și simboluri, Eminescu transpune în versuri contemplative stările de fragilitate și efemeritate ale vieții, evidențiind conexiunile subtile dintre om și natură."

Teacă Andreea

Odată cu publicarea sa, Iosif Vulcan, directorul revistei, îi schimbă numele poetului din Eminovici în Eminescu, nume cu care acesta se va identifica pentru totdeauna.

De-aş avea

de Mihai Eminescu

                        De-aş avea şi eu o floare

                        Mândră, dulce, răpitoare

                        Ca şi florile din mai,

                        Fiice dulce a unui plai,

                        Plai râzând cu iarbă verde,

                        Ce se leagănă, se pierde

                        Undoind încetişor,

                        Şoptind şoapte de amor;

                        De-aş avea o floricică

                        Gingaşă şi tinerică,

                        Ca şi floarea crinului,

                        Alb ca neaua sânului,

                        Amalgam de-o roz-albie

                        Şi de una purpurie,

                        Cântând vesel şi uşor,

                        Şoptind şoapte de amor;

                        De-aş avea o porumbiţă

                        Cu chip alb de copiliţă,

                        Copiliţă blândişoară,

                        Ca o zi de primăvară,

                        Câtu-ti ţine ziuliţa

                        I-aş cânta doina, doiniţa,

                        I-aş cânta-o-ncetişor,

                        Şoptind şoapte de amor.

Poemul lui Mihai Eminescu, "De-aş avea," exprimă o dorință idealizată pentru frumusețe și delicatețe în simboluri precum floarea, crinul și porumbița. Aceste elemente reprezintă puritatea, tinerețea și natura gingașă, iar şoaptele de amor adaugă o notă romantică.

Şarov Jasmina clasa X-a “C”

Poeziile dedicate Veronicăi:

"Luceafărul" și "Floare albastră". Relația lor a avut un impact semnificativ asupra operei lui Eminescu și a contribuit la crearea unor poezii de o frumusețe și intensitate remarcabile.

Gurita Gabriela

Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârău:
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre şi umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi?

Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Când voi să uiţi norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit,
Ca şi când niciodată noi nu ne-am fi găsit”

….

Poezia ,,Despărțire” exprimă tristețe și melancolie față de o iubire pierdută. Poetul reflectă asupra efemerității și inevitabilității despărțirii. Folosind metafore și simboluri, vorbește despre dorința de uitare și trecerea timpului. Imagini puternice, precum corbii întunecând cerul, accentuează sentimentul de pierdere,metafora "floarea vestejită din părul tău bălai" sugerează o pierdere a frumuseții și a prospețimii, simbolizând schimbările din trecut. Poetul reflectă asupra inevitabilității trecerii timpului și a nefericirii în fața imposibilității de a recupera ceea ce a fost.

Dranga Andra clasa a X-a ,,C’’

•”La steaua” este o poezie semnată de Mihai Eminescu, scrisă în perioada maturității poetului. Publicată pentru prima dată în anul 1886 în revista „Convorbiri literare”, opera de față este considerată a fi meditația cea mai cunoscută aparținând liricii eminesciene.

-Străinu Andreea

• Poeziile lui Mihai Eminescu reflectă adesea lirismul și romantismul, exprimând trăiri intense și emoții profunde legate de dragoste, natură și destin.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Poezia emană un profund sentiment de iubire și patriotism față de România, evidențiat în expresiile afectuoase și dorințele pentru prosperitate și glorie.

Utilizarea unor imagini poetice, precum “Braţele nervoase, arma de tărie” sau “Spada ta de sânge duşman fumegând”, accentuează simbolismul și forța expresiei.

Mesajul pozitiv al poeziei este evident în dorințele pentru un viitor măreț și prosper, subliniate de termeni precum “viitor,” “glorii,” și “bucurie.”

-Pascal Mădălina

Prin intermediul poeziei “Ce e amorul”, Eminescu oferă cititorului său nu numai o călătorie în tărâmul iubirii, ci și o provocare intelectuală de a reflecta asupra naturii complexe. Eminescu folosește simboluri precum floarea și nectarul pentru a sugera frumusețea și dulceața iubirii, dar, în același timp, accentuează și aspectul efemer al acesteia.

Gurita Gabriela

“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“

“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.”

În prima strofă a poeziei "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" de Mihai Eminescu, impresionează expresivitatea și patriotismul . El exprimă dorința de prosperitate și mândrie pentru țara sa, subliniind importanța trecutului și sugerează un viitor măreț. Utilizarea metaforelor, precum "Braţele nervoase, arma de tărie," accentuează forța și determinarea necesare pentru a construi o națiune puternică.

Căldăraru Carmina

Marian Corneliu, cl a X-a "C"

Manole Dan-Cristian

"Iar când voi fi pământ" este una dintre poeziile eminesciene ce reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții. Eminescu explorează tema morții și a transformării individului în elemente ale naturii. Prin imagini poetice bogate, el subliniază ciclul existenței și legătura omului cu universul. Poezia emană o atmosferă melancolică și contemplativă, specifică creației eminesciene.

Este una dintre cele mai reprezentative opere ale poeziei românești. Această poezie a fost scrisă în perioada de maturitate a poetului și este un exemplu desăvârșit al talentului său liric.

Nigara Maria-Mădălina

2.Operele sale literare sunt vaste și diverse, cuprinzând poezii, eseuri, articole publicistice și traduceri.Viata personală a lui Eminescu a fost marcata de tulburări psihice, iar în ultimii ani a fost internat într-un sanatoriu, unde s-a stins din viată la 15 iunie 1889.

,,Pe langa plopii fara soț’’
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Am ales poezia ,,Pe langa plopii fara sot’’ deoarece explorează teme precum singurătatea, dorul și absența, aducând la suprafață trăiri și emoții intense în fața pierderii.Stilul melancolic și nostalgic al poeziei aduce în prim-plan caracteristicile romantice ale operei lui Eminescu, amestecând frumusețea cu tristețea.Mihai Eminescu utilizează simboluri precum plopii pentru a transmite sensuri adânci, oferind poeziei o latură simbolică și estetică bogată.

Cristea Evelina

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?...

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din

a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

"Glossa" este poezia care graviteaza in jurul conditiei geniului care datorita conceptiilor sale superioare este nevoit sa se sustraga lumii inguste in care traieste omul comun

Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce proza sa conține și elemente sociologice.

Într-un articol din Encyclopædia Britannica, se menționează: „A transformat atât forma cât și conținutul poeziei românești, creând o școală de poezie care i-a influențat puternic pe scriitorii și poeții români, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”.

Realizat de Burdujan Dan

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba romană Aron Pumnul . Elevii scot o broșură, Lăcrămioarele (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia ‘’La mormântul lui Aron Pumnul “semnată M. Eminoviciu, privatist. În 25 Februarie /9 Martie (stil nou) debutează în revista ,,Familia ‘’, din Pesta , a lui Iosif Vulcan , cu poezia,, De-aș avea” . Iosif Vulcan îi publică poemul sub numele de Eminescu, fără a-l întreba pe autor, nefiind mulțumit de sufixul patronim slavon, ici, din numele acestuia. Eminescu acceptă noul nume, fiind de acord că este mai potrivit.La revista „Familia” a trimis 12 poezii: De-aș avea, O călărire în zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranța, Misterele nopții, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, La Heliade, La o artistă, Amorul unei marmure, Junii corupți, Amicului F. I., precum și articolul Repertoriul nostru teatral.

Mihai Eminescu

,,Pe lângă plopii fără soţ... “

,,Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.”

Poezia constituie aspirația poetului spre iubirea ideala, sentiment ce nu se poate implini, iar ideea poetica accentuează dezamăgirea și nefericirea eului liric pentru neputința întregirii cuplului ;

Barcari Alina

Poezia ,, Glossă” de Mihai Eminescu (fragment)

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Strofa dată reflectă o înțelepciune profundă despre viață și natura umană. Strofa subliniază ideea că existența poate fi privită ca un spectacol, cu un actor (sau jucător) care interpretează mai multe roluri.

Multiplicitatea rolurilor: Ideea că “Joace unul şi pe patru” indică diversitatea rolurilor pe care le jucăm în viață, fie că suntem părinți, prieteni, profesioniști sau altceva. Această diversitate reflectă complexitatea experienței umane. În ansamblu, această strofă adaugă o dimensiune filozofică poeziei, încurajând reflectarea asupra vieții și a rolurilor pe care le interpretăm, subliniind înțelepciunea și discernământul uman, motiv pentru care am și ales poezia ,,Glossă”.

Muntean Gabriela

O, rămâi

„O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;”

Această poezie exprimă intensitatea iubirii. Versurile sugerează dorința de a păstra persoana iubită alături, apreciind unicitatea ei și abilitatea de a înțelege și asculta.

Ciubotaru Alexandrina

• A primit suport financiar de la tatăl său ca să-și continue studiile în Viena.

Mihai Eminescu

O, rămâi

"O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?”

Prima strofă a poeziei “O, rămâi” de Mihai Eminescu exprimă dorința poetului de a păstra în memoria sa frumusețea și gingășia unei ființe iubite. Totodata, poezia reliefează tema trecerii timpului si a dragostei prin versurile “Clipe dulci se par ca veacuri” “Te iubesc atât de mult!”

Gherjavschi Amalia

-susține îndreptarea României spre universul cultural European

-este considerat "eroul culturii noastre româneşti"

-1883, publicarea primului si singurului volum ("Poezii") în timp ce era în viață

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă." - La steaua

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

◇ Tema poeziei o constituie aspirația spre dragostea absolută.

◇ Ideea textului liric rezidă în retrăirea sentimentului de dragoste sub forma amintirilor: ,,Lumina stinsului amor/ Ne urmăreşte încă."

◇ Eul liric este unul colectiv, starea acestuia fiind reflexiv-meditativă, redată prin versurile: ,,La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă..."

 Darii Ana

2.După 10 ani de la scriere , poezia ,,Luceafărul” a fost publicată si luată de revista Convorbiri literare.

Pe lângă plopii fără soț

Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Am ales această poezie deoarece prin versurile acestei opere literare sunt exprimate etapele unei vieți printr-un mod fascinant,arătând greutățile și frumusețile iubirii

Podlisnic Valeria , clasa a X-a ,,C”

Una din poeziile eminesciene preferate scrise în versuri este ,,Luceafărul" unde eul liric tinde spre a găsi dragostea adevărată acesta încearcând să își descrie jumătatea în diferite ipostaze.

,,Ea îl privea cu un surâs,

El tremura-n oglindă,

Căci o urma adânc în vis

De suflet să se prindă."

Iar ea vorbind cu el în somn,

Oftând din greu suspină:

- O, dulce-al nopţii mele domn,

De ce nu vii tu? Vină!

Cobori în jos, luceafăr blând,

Alunecând pe-o rază,

Pătrunde-n casă şi în gând

Şi viaţa-mi luminează!

Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un poet, eseist și jurnalist român, considerat cel mai important reprezentant al poeziei romantice în literatura română. Este autorul unor opere fundamentale precum "Luceafărul", "Doina", "Sara pe deal" și "Mai am un singur dor". A fost redactor și director la revista "Almanachulŭ științifico-literar" și a contribuit la "Timpul", devenind o figură importantă în presa vremii. Epuizat de munca de zi cu zi și, probabil, suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din gazetărie în iunie 1883. Eminescu a avut o viață marcată de lupta pentru idealuri naționale și este recunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea limbii române literare.

La Bucovina

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.

Mihai Eminescu, în acest fragment, surprinde într-un mod vivid peisajul idilic al Bucovinei, îmbinând natura înfloritoare cu o notă romantică. Folosind imagini puternice, precum “munții în lumină”, “văile în flori” și “apele lucinde-n dalbe diamante”, poetul creează o atmosferă vibrantă și bogată în detalii. Este o exprimare poetică ce reușește să transmită pasiunea și admirația pentru frumusețea naturală a locurilor descrise.

Beicu Evelina a X-a C

"Pe lângă plopii fără soț" este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu. Prin această creație, poetul exprimă tema dragostei neîmpărtășite și a singurătății “Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.” Plopii devin simboluri ale iubirii pierdute, iar imaginea lor este folosită pentru a reda tristețea și suferința personajului central “Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut.” Poemul este încărcat de o atmosferă melancolică si nostalgica.

Puscariov Andreea

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Poezia “Lacul” scrisă de Mihai Eminescu este o creaţie lirică, ce tratează ca teme centrale natura și  iubirea. Ca specie lirică, aceasta  poate fi considerată, un pastel cu elemente de  idilă, în care se îmbină  sentimentul dragostei pentru fiinţa iubită,  cu admiraţia faţă de frumuseţile naturii. Acest text liric a fost  publicat la 1 septembrie 1876 în revista Convorbiri literare, alaturi de Melancolie, Crăiasa din povești, Dorința.

Natura este astfel, personificată și împărtășește trăirile, emoţiile și stările de spirit ale poetului. Acest text liric are ca titlu numele unui element al cadrului natural, lacul, deoarece imaginea acestuia predomină în peisaj, în raport cu celelalte elemente: luna, trestiile, luntrea, vântul, malurile, codrul.

Rudinciuc Elena

• În 1872 au fost publicate poeziile ,,Înger și Demon" și ,,Floarea albastră"

-Tricolici Adelina

• La data de 2 octombrie 1869, se înscrie la facultatea de filosofie din Viena.A activat în societatea România-aprilie 1870.

Pîslaru Delia

• La doar 16 ani publică resemnarea pentru al său profesor ,,La mormântul lui Aron Pumnul "

_{Vreme trece, vreme vine,}

_{Toate-s vechi şi nouă toate;}

_{Ce e rău şi ce e bine}

_{Tu te-ntreabă şi socoate;}

_{Nu spera şi nu ai teamă,}

_{Ce e val ca valul trece;}

_{De te-ndeamnă, de te cheamă,}

_{Tu rămâi la toate rece.}

...

_{Tu rămâi la toate rece,}

_{De te-ndeamnă, de te cheamă;}

_{Ce e val, ca valul trece,}

_{Nu spera şi nu ai teamă;}

_{Te întreabă şi socoate}

_{Ce e rău şi ce e bine;}

_{Toate-s vechi şi nouă toate:}

_{Vreme trece, vreme vine.}

_{GLOSSA rămâne a fi operă de căpătâi pentru mine, întrucât reprezintă o specie aparte a genului liric, dar și pentru că poezia întrunește vasta temă a trecerii timpului. Operele eminesciene reflectă idealul pentru mine, și e o adevărată provocare când vine vorba de selectat doar una. GLOSSA este incomparabilă și fără de pereche. Îndemnul la meditație și contemplare unic și oglinda realității reflectată rămâne element reper!}

De la Nistru pân’ la Tissa

Tot românul plânsu-mi-s-a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân’ la mare

Vin muscalii de-a călare

De la mare la hoții

Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte.

Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,

Din Sătmar pân’ în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se-ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui,

Şi-i străin în ţara lui….

Am ales această poezie deoarece mi-a plăcut tema abordată.

În această poezie autorul aduce un omagiu tradițiilor populare și naturii, utilizând melancolia pentru a ilustra efemeritatea vieții.Acesta poezie și multe altele, dezvăluie geniul poetic al lui Mihai Eminescu, marcându-l ca pe unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române. -El a scris 46 de volume, 14000 file, ce au fost traduse în 150 de limbi și publicate în 250 tari.

-În 1866 a debutat în revista “Familia”

-În iunie 1883 apar primele semne de alienare mentală

-A decedat în 16 iunie 1889

Fiodorov Milana

“
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă. “

A publicat un singur volum antum, Poesii compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.

-Didenco Alina

1) Mihai Eminescu a publicat 46 de volume, 14 mii de file traduse în 130 de limbi , poeziile sale având un raport cu cosmosul.

2)La vârsta de 16 ani , acesta a scris poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” în memoria profesorul său de limba și literatura română.

3) Debutul său a avut loc în revista familia cu poezia „De-aș avea”.

Mihai Eminescu, considerat după moarte poetul național al României, a rămas în conștiința publică prin scrierile publicate și prin adaptarea operei sale în teatru, muzică și film.

Poezia „Glossă” de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Am ales această poezie deoarece accentuează o reflexie asupra trecerii timpului și a vieții ca la teatru, cristalizând viciile omenești. Totodată, poetul ne îndeamnă să trăim clipa și să îmbrățișăm momentul, timpul fiind ireversibil.

Sîrghi Mireea

Clasa: a-X-a „C"

În luna ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul, iar elevii scot o broșură denumită „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, acolo unde apare poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”.

În anul 1877 s-a mutat la București, acolo unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În această perioadă scrie marile sale poeme: „Luceafărul” și „Scrisorile”.

Mihai Eminescu moare la data de 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului Șuțu și este înmormântat la București, la Cimitirul Bellu.

O poezie care ma remarcat prin tema care o conturează, iubirea, este "De-aș avea", fiind și printre cele mai cunoscute poezii scrie de Mihai Eminescu.

De-aş avea

Mihai Eminescu

De-aş avea şi eu o floare

Mândră, dulce, răpitoare,

Ca şi florile din mai,

Fiice dulce-a unui plai,

Plai râzând cu iarbă verde,

Ce se leagănă, se pierde,

Undoind încetişor,

Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică

Gingaşă şi tinerică,

Ca şi floarea crinului,

Alb ca neaua sânului,

Amalgam de-o roz-albie

Şi de una purpurie,

Cântând vesel şi uşor,

Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă

Cu chip alb de copiliţă,

Copiliţă blândişoară

Ca o zi de primăvară,

Câtu-ţi ţine ziuliţa

I-aş cânta doina, doiniţa,

I-aş cânta-o-ncetişor,

Şoptind şoapte de amor.

În poezie, poetul își exprimă dorința de a fi alături de persoana iubită, indiferent de timp sau spațiu. El spune că ar fi dispus să lupte cu orice obstacol și să facă orice sacrificiu pentru a-și îndeplini dorința de a fi alături de iubita sa. Poezia se concentrează pe ideea de idealizare a persoanei iubite și de dorința de a fi înconjurat de iubirea acesteia.

Poezia "De ce în al meu suflet" de Mihai Eminescu este o meditație profundă asupra vieții, iubirii și existenței. Eminescu explorează teme precum trecerea timpului, efemeritatea vieții și căutarea sensului într-un univers vast.

-Mihai Eminescu s-a inspirat in mare parte din operele lui William Shakespeare.

-In anul 1883 apare revista “Poezii” singura dedicata lui.

Cij Stelian clasa X “C”

Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund în rămurele -

Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;

Dorm şi florile-n grădină -

Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce -

Fie-ţi îngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,

Totu-i vis şi armonie -

Noapte bună!

Poemul ,,Somnoroase păsărele" este caracterizat de o stare melancolică, caci se vorbește despre codrii negri și florile adormite ,,Pe când codrul negru tace / Dorm şi florile-n grădină / Dormi în pace!''

Motivul liniștii este caracterizat de simbolurile ,,somn" și ,,armonie"

Nastas Gabriel

,, Floare-albastră “

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreață.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

Am optat pentru poezia ,, Floarea Albastră" de Mihai Eminescu , deoarece explorează teme precum frumusețea efemeră, iubirea idealizată și dorul persistent. De asemenea poemul transmite un mesaj profund despre iubirea idealizată și inaccesibilă, sugerând că unele frumuseți și aspirații rămân în sfera idealului și nu pot fi atinse în realitate. Metafora "floare albastră" simbolizează un ideal pur și divin, iar tonul melancolic al poeziei subliniază dorul persistent și imposibilitatea realizării acestui vis.

Batcu Vlada , clasa a-X-a ,,C”

"Din valurile vremii..."

Din valurile vremii, iubita mea, răsai

Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai -

Și fața străvezie ca fața albei ceri -

Slăbită e de umbra duioaselor dureri!

Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,

Femeie între stele și stea între femei

Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,

În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.

Cum oare din noianul de neguri să te rump,

Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,

Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,

Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec

Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,

Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.

Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci

Și umbra ta se pierde în negurile reci,

De mă găsesc iar singur cu brațele în jos

În trista amintire a visului frumos...

Zadarnic după umbra ta dulce le întind

Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

Am optat pentru poezia "Din valurile vremii" de Mihai Eminescu pentru că explorează teme profunde precum: trecerea timpului, efemeritatea vieții și complexitatea existenței umane. Versurile sale bogat oferă o perspectivă filozofică asupra realității, aducând la suprafață emoții profunde de dor și iubire.

Opera lirică este bogată în figuri de stil și imagini artistice, ca exemplu: imaginea vizuală "Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei", cât și conparația "Și fața străvezie ca fața albei ceri" ce pun în lumină mesajul poeziei.

Blaje Michelle, clasa a 10-a "C"