Termenul compact este datorat dimensiunilor sale mici, la standardele actuale. Atunci când a apărut putea fi doar citit și nu putea fi schimbat conținutul, de aceea s-a folosit termenul moștenit de la memoriile nemodificabile ROM. Înregistrarea este făcută de către producător. Există și alte tipuri de aceste discuri, cum ar fi CD-R si CD-RW , care permit utilizatorului obișnuit să facă propriile înregistrări, o dată sau, respectiv, de mai multe ori cu ajutorul unui hardware și software necesar.

CD-ROM-ul poate stoca orice tip de conținut, de la date generice, video și audio, sau conținut mixt. Playerele normale audio pot reda doar un CD-ROM-ul dacă acesta conține fișiere audio.

ISO 9660 este standardul, care definește sistemul de fișiere utilizat pe CD-ROM și DVD-ROM înființat în 1985 de către Sony și Philips.

Cele mai des folosite căști audio sunt binauriculare, fiind făcute pentru auzul cu ambele urechi, eventual cu 2 canale de sunet diferite: stânga și dreapta; în acest caz ele sunt numite și „căști stereo”.

Totuși există și modele speciale numite mono, făcute pentru 1 singur canal de sunet, același pentru ambele urechi; în plus mai există și căști mono pentru o singură ureche.

Unele modele de căști audio au atașat la ele și un mic microfon, în dreptul gurii.

Unele modele de căști audio se pot atașa la emițătorul de semnale sonore nu numai prin cabluri audio (fire electrice), dar și prin unde infraroșii sau unde radio, deci fără fir, ceea ce le conferă un confort sporit la purtare.

Persoană ascultând muzică la căști

A nu se confunda căștile audio cu modelele de căști antifoane, utilizate la protecția împotriva zgomotelor de pe șantiere navale etc. Căștile antifoane au deci o funcționalitate total diferită, dar pot avea forme și dimensiuni foarte asemănătoare cu cele ale căștilor audio.