Lucy se uită înăuntru și văzu fel de fel de haine - cele mai multe din blană. Și nimic nu-i plăcea mai mult lui Lucy decât să miroasă și să mângâie blănuri. Intră imediat în șifonier și se băgă printre hainele de blană, trecându-și obrajii de ele; lăsă ușa deschisă, fiindcă știa și ea că e o prostie să te închizi într-un șifonier. Se afundă și mai tare și descoperi că dincolo de rândul acesta de haine urma al doilea. Era beznă, așa că fu nevoită să meargă cu brațele întinse în față, să nu se izbească de spatele șifonierului. Mai făcu un pas - și apoi încă doi sau trei - așteptând să atingă lemnul cu vârful degetelor. Dar nu-l atinse. 
- Ăsta pare să fie un șifonier imens! se gândi Lucy, mergând și mai departe, dând la o parte hainele moi ca să-și facă loc. Observă apoi că scârțâie ceva pe jos. 
- O fi tot naftalină? se întrebă, aplecându-se să pipăie cu mâna.
Dar, în locul lemnului tare pe care se aștepta să-l simtă, dădu de un fel de pudră moale, extrem de rece. 
- Ce ciudat, își spuse și mai făcu vreo doi pași. 
În clipa următoare, fața nu i se mai atingea de blănuri moi, ci de ceva tare și aspru, țepos chiar. 
- Oh, parcă ar fi ramurile unui copac! exclamă Lucy. 
După care observă o lumină undeva în față; nu la câțiva centimetri depărtare, unde te-ai fi așteptat să fie spatele șifonierului, ci mult mai departe. În clipa următoare se trezi în mijlocul unei păduri, în miez de noapte; pe jos se așternuse zăpada și ningea. 

• o interpretare asupra șifonierului: are funcții creștine, fiind creat dintr-un arbore paradisiac; 
• șifonierul: o rescriere modernă a peșterii, care mediază într-o lume caracterizată de nesiguranță ontologică și o lume cu valoare sacră - portalul: funcție senzorială, de alterare a conștiinței și a identității;
• cititorul nu primește explicații raționale, de ordin științific, pentru a i se justifica trecerea miraculoasă prin șifonier; Nu avem parte aici de o descriere de tip s.f.; 
• C.S. Lewis: transformă șifonierul dintr-un obiect cu utilitate actuală în lumea mundană (naftalina) într-un portal magic. 
• percepția miraculosului -> suprapunerea celor 2 naturi diferite ale șifonierului: natura rațională (proprietăți casnice) vs natura magică (locul de trecere către Narnia); 
• Lucy: trece prin șifonier ca printr-un loc familiar; gândește magic spontan și crede cu tărie în Narnia și în Aslan; 
• simetria imaginilor marchează structurile divergente ale celor 2 lumi, legate de portal: naftalina din șifonier este înlocuită de zăpada din Narnia; hainele de blană sunt înlocuite de animalele magice; în camera șifonierului, încă este zi, dar în Narnia este noapte; 
• obiectul preia natural funcțiile imaginare, iar personajul și cititorul este convins în mod credibil că portalul deschide o lume alternativă; -> vezi Tolkien și ce înseamnă fantasy;
• în termenii lui Toma Pavel, portalul reprezintă, de fapt, procesul de mitificare; transferă lumea reală în lumea secundară (șifonierul ca spațiu imaginar este proiecția unui portal interior, care mitifică personajele);
• frății Pevensie: devin regi peste Narnia; portalul mistificator = cale de acces spre o inițiere completă și complexă;
• de ce? pentru că ficțiunea de tip portal-quest presupune pătrundere, tranziție, negociere, experiență; 
• cum vi se pare că funcționează triada lui Tolkien? (recovery-escape-consolation) 

„Când am devenit adult, am lăsat în urma mea lucrurile infantile, inclusiv frica de imaturitate și dorința de maturizare.”

„Aproape tot ceea ce am iubit am crezut că e imaginar; aproape tot ceea ce credeam că e real am apreciat că e groaznic și lipsit de însemnătate.”

• pentru Tolkien, un basm autentic nu e în mod simplu o extensie a lumii noastre primare, ci o creație a unei lumi plauzibile în care domină legile ei proprii.

• Literatura fantasy: „simpla creație și observare a lumilor altere”.-    Rolul artistului de creator al realităților alternative: cel mai bine observabil în basme.   

• Literatura fantasy trebuie considerată, conform lui Tolkien, literatură în adevăratul sens al cuvântului, nu doar o modalitate de trecere a timpului pentru copii.

• Doctrina subcreației: a crea nu numai personaje și incidente, ci și lumi în care se poate locui.  

• Actul autorului de subcreație – un scop în sine.

• Lume secundară complet independentă de lumea noastră.

• E de acord cu teoria subcreației și recomandă studiul lui Tolkien celor care l-au întrebat care sunt opiniile sale referitoare la literatura fantasy.

• Dar scrie un eseu propriu, „Sometimes Fairy Stories May Say Best What’s To Be Said”, în care prezintă 2 laturi ale scriitorului:

• Autorul nu ar trebui începe procesul de creație fără motivația de a implica persoana, de a-și comunica viziunea despre lume, nu numai în eseurile critice, ci și în opera literară.

• Lume secundară în care putem percepe elemente ale realității noastre – astfel poate include tonuri creștine în creația sa literară fără a se considera că a subminat integritatea propriei arte.

„(…) o poveste pentru copii ce poate fi apreciată numai de către copii nu e o poveste pentru copii bună.”