• ,,Plumb", București, 1916
• ,,Scîntei galbene", Bacău, 1926
• ,,Bucăți de noapte", București, 1926
• ,,Poezii", București, 1929
• ,,Cu voi...", București, 1930
• ,,Poezii", prefață de Adrian Maniu, București, 1934
• ,,Comedii în fond", București, 1936
• ,,Opere", București, 1944
• ,,Stanțe burgheze", București, 1946
• ,,Poezii, București", 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)

•    După părerea mea, toate operele scrise de George Bacovia conțin_ multă lumină spre regăsirea de sine . 
•    La BACOVIA conceptele se topesc ca zahărul în ceai, păstrându-și doar aroma sau gustul, se resorb în substanță însăși a lirismului. Rareori un poet a fost mai "substanțial" decat BACOVIA.  (Stroguş Daria )

• S-a născut în satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești, în Republica Moldova, pe 20 octombrie 1939.
•  În anii 1956-1961 este student la Institutul Pedagogic "Ion Creanga" din Chisinau, Facultatea de Istorie si Filologie.
• Pe 21 octombrie 1962, se casatoreste cu Alexandrina , studenta in anul patru la Litere. Tot în acest an devine membru al Uniunii Jurnalistilor din U.R.S.S.
• În anul 1964 devine membru PCUS.
•  În perioada 1966-1970,este redactor-sef adjunct la  saptamanalul  "Cultura".
• Între anii 1988-1997 este redactor-șef la revista „Nistru”.
•  În anul 2013 pe 14 iunie, poetul a fost supus unei intervenții chirurgicale repetate, dupa ce a fost internat cu diagnosticul "proces expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatica", ca urmare a acumularii de sange, iar la 26 iunie, poetul se stinge din viata, in Chisinau.

• Anul debutului literar:

•  Volume de poezii:

• În numele acestei personalități marcante, începând cu 1 septembrie 2003 Liceul din comuna Vadul-Raşcov poarta numele poetului Dumitru Matcovschi.
• Începând 2011, anual de ziua de nașterea a poetului ( 20 octombrie) se organizează Festivalul Internațional de Poezie și Cântec “Dumitru Matcovschi”. 

    Dumitru Matcovschi s-a învrednicit de o mulțime de premii și distincții, pe care unii scritorii nici să le viseze nu pot, dar totuși rămâne de remarcat faptul că cea mai importantă poziție este cea pe care a ocupat-o în rândurile umanității, este opinia poporului, fiind considerat: OMUL CULTURII, OMUL CETĂȚII!

 „Pentru literatura, cultura, spiritualitatea noastră, moartea lui Dumitru Matcovschi este o pierdere enormă. El a fost cel care a cântat Basarabia pe vremuri grele” (Ion Hadârcă)

„DUMITRU MATCOVSCHI – UN POET PĂTIMAŞ AL DORULUI” (Academicianul Mihail Dolgan)

 „El îşi scrie atât proza, cât şi dramaturgia cu aceleaşi unelte ce ţin de poezie, adică ţin de lirism, metaforă, trăire, sentiment (...). Sentimentul şi meditaţia sunt două maluri sigure, între care curge fluviul poetic cu numele Dumitru Matcovschi. Din aliajul acestor două maluri de lut viu, însufleţit, se plămădeşte, se încheagă Soarele cel Mare al inspiraţiei şi revelaţiei...” (Gheorghe Ciocoi)

 „Axa programului poetic al lui Dumitru Matcovschi a fost şi a rămas simplitatea, măsura, echilibrul, armonia interioară, definită de intuiţia organică a complexităţii trăirilor umane. O altă caracteristică a poeziei lui este muzicalitatea sugestivă, alimentată de incantaţia cuvintelor, de aranjamentul lor în fraza poetică... ” (Eliza Botezatu)

 „Dumitru Matcovschi este un poet autentic şi, prin demnitatea şi suferinţa lui, un simbol al Basarabiei.” (Eugen Simion) 

 „În atari condiţii, el şi-a asumat, mai departe, condiţia a ceea ce se descoperise demult: un Don Quijote al literaturii basarabene.”
( Theodor Codreanu)

„Poezia este o scânteie”
(D. Matcovschi)

• Mihai Eminescu
• George Bacovia
• Ion Minulescu
• George Coșbuc
• Octavian Goga
• Lucian Blaga
• Tudor Arghezi
• Nichita Stănescu
• Leonida Lari
• Grigore Vieru
• Dumitru Matcovschi
• Vasile Romanciuc
• Arcadie Suceveanu
• Ana Blandiana

• Genealogie (Chișinău, 1974)
• Citirea proverbelor (Chișinău, 1979)
• Din tată-n fiu (Chișinău, 1984)
• Ce am pe suflet (Chișinău,1988)
• Note de provincial (Chișinău,1991)

• Dacă ai un prieten (Chișinău,1983)
• Mama coase-o floricea (Chișinău, 1987)
• Pământul părinților, pământul copiilor (Chișinău, 1989)
• Doi iezi (Chișinău, 1990)

1. Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989),^[9] iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România
2. În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent.
3. În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004.
4. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). 
5. În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4, care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.^[

• Persoana întâia plural, 1964
• Călcâiul vulnerabil, 1966;
• A treia taină, 1969;
• 50 de poeme, 1970;
• Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;
• Poeme, 1974;
• Somnul din somn, 1977;
• Întâmplări din grădina mea, 1980;
• Ochiul de greier, 1981;
• Ora de nisip, 1984;
• Stea de pradă, 1986;
• Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
• Întâmplări de pe strada mea, 1988;
• Poezii, 1988;
• Arhitectura valurilor, 1990;
• 100 de poeme, 1991;
• În dimineața de după moarte, 1996;
• La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
• Cartea albă a lui Arpagic, 1998;
• Balanța cu un singur talger, 1998;
• Soarele de apoi, 2000;
• Refluxul sensurilor, 2004;
• Poeme (1964-2004), 2005;
• Întoarcerea lui Arpagic, 2008;
• Patria mea A4, 2010;
• Pleoape de apă, 2010;
• În bibliotecă, 2018

• Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969;
•  Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; 
• Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; 
• Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; 
• Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; 
• Premiul Internațional "Vilenica", 2002;

•  Opera de debut a sa a fost "Filosofii  și plugarii" în 1884.
• În primăvara anului 1883 George Coșbuc trimite spre publicare prima s-a traducere.
• George Coșbuc este autorul a 120  de volume de poezii și proză, autorul a 9 traduceri din limbi străine în română ,căt și autorul a 2 cărți tipărite în anul 1899.

• George Coșbuc de-a lungul activității sale literare a primit doar premiul  Premiul Năsturel-Herescu.

• ". . . Cosbuc nu e numai un poet de frunte in literatura romaneasca, ci un apostol, sosind in momentul cand era nevoie de el".(SEXTIL PUSCARIU)

• "Pentru corectitudinea ritmului si a rimelor — precum, si pentru producerea de rime noua — are Cosbuc o deosebita dibacie si dragoste si stie sa reflecteze adeseori si in sunetele cuvintelor la mersul mai sprinten ori mai intrerupt, mai agitat ori mai linistit al actiunii ce le descrie . .."(G. BOGDAN-DUICA)

• Cuvinte potrivite, poezii, 1927
• Icoana de lemn, tablete, 1929
• Poarta neagră, tablete, 1930
• Flori de mucigai, poezii, 1931
• Cartea cu jucării, poezii, 1931
• Tablete din Țara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933
• Ochii Maicii Domnului, 1934
• Cărticica de seară, poezii, 1935
• Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934
• Versuri, 1936
• Ce-ai cu mine vântule?, 1937
• Lina, roman, 1942
• Eminescu, studiu critic, 1943
• Versuri alese, 1946
• Bilete de papagal, 1946
• Una sută una poeme, 1947
• Prisaca, 1948, poeme pentru copii
• 1907-Peizaje, 1955
• Pagini din trecut, publicistică, 1955
• Cântare omului, 1955
• Frunze, 1961
• Poeme noi, 1963
• Cadențe, 1964
• Silabe, 1965
• Răzlețe, 1965
• Versuri lungi, 1965
• Ritmuri, 1966
• Litanii, 1967
• Noaptea, 1967
• O Furnică
• Testament

• Piața Diolei (1974);
• Al nouălea val (1993);
• Între îngeri și demoni (1998);
• Răstignirea porumbeilor (2003);
• 101 poeme (2009).

• Premiul România Mare;
• Premiul "Flacăra, Totuși iubirea";
• Premiul revistei "Cronica" (Iași);
• Premiul "Tibiscus" - Serbia;
• Premiul "Academiei Române" pentru poezie, "Mihai Eminescu".

• Cetățean de onoare al muncipiului Bacău (1993);
• Cavaler al Ordinului Republicii (1996, Republica Moldova).

• În 1897, sub pseudonimul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista Povestea vorbei.

•  În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în Foaia pentru toți, doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. 

• În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din Jurnalul unui pribeag, în revista Viața nouă a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. 

• În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune Romanțele pentru mai târziu in revista Viața literară și artistică a lui Ilarie Chendi.

•  În 1924 apare romanul Roșu, galben și albastru, unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile Vieții românești.

•  în 1930, apare volumul Strofe pentru toată lumea. 

,,Poezia în esența ei nu ţine de cuvinte. Esenţa poeziei nu trebuie mai întâi căutată în limbă... Limba pentru poezie nu este altceva decît un vehicul.Dar ea, poezia, se face simţită prin limbă, pentru că din toate părţile trupului vorbirea seamănă cel mai puţin cu rădăcina sa, cu trupul, după cum frunza seamănă cel mai puţin cu rădăcina copacului.” Prin aceste gânduri, poetul concretizează în ce constă esența unei poezii. Posibilitatea de aplicare în viața cotidiană a poeziei este vastă, deoarece apelăm la aceasta atunci când iubim, atunci când urâm, atunci când s-a întțmplat o tragedie sau atunci când vrem să împărtășim fericirea. Diversele figuri de stil, folosite de poeți, fac oamenii să uite de rutină și să se relaxeze gîndindu-se la sensul unei metafore sau a unei comparații.

•    Volume de poezii:

•     Referințe critice: