Padletul meu strălucitor by Băican Mirela

Ce te legeni, codrule,

baicanmirela — 2025-06-24 19:41:37 UTC

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?

- De ce nu m-aş legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte

Şi frunzişul mi-l răreşte.

Bate vântul frunza-n dungă –

Cântăreţii mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte –

Iarna-i ici, vara-i departe.

Şi de ce să nu mă plec,

Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele

Trec în stoluri rândurele,

Ducând gândurile mele

Şi norocul meu cu ele.

Şi se duc pe rând, pe rând,

Zarea lumii-ntunecând,

Şi se duc ca clipele,

Scuturând aripele,

Şi mă lasă pustiit,

Vestejit şi amorţit

Şi cu doru-mi singurel,

De mă-ngân numai cu el!

baicanmirela — 2025-06-24 19:42:42 UTC

A început prima oră, de istorie, după care urma româna, apoi matematica. Nimeni nu putea fi atent, clasa foșnea și fremăta ca o pădure când se apropie furtuna. Doamna profesoară era oricum destul de necăjită că răspundeam anapoda, dar abia când s-a întors spre tablă, ca săscrie, s-a petrecut nenorocirea: banca cea mai apropiată de ușă, pe care o împart cu prietenul meu, Adi, a început să latre. Doamna s-a întors și ne-a fulgerat pe amândoi cu privirea. Nu știu de ce i s-a părut că vinovatul e Adi. — Popescu Adrian, a spus ea, de când ai înlocuit vorbirea articulată cu lătratul? Ieși, te rog,din clasă, până îți trece.

baicanmirela — 2025-06-24 19:43:25 UTC

Dimineața, de-abia trezit, numai ce auzeam strigăte din curte, din toate puterile: „LúluPópii,Lúlu, Lúlu Pópii!” O mică pauză. Apoi: „Lulu”. Pe urmă iarăși: „Lúlu Pópii! LúluPópii!”Chemările se urmau cu modulații și variațiuni de accent ce veneau de-a dreptul din dorul inimii.Fusese așa de lungă noaptea! O noapte întreagă nu ne-am văzut! De multe ori îi lăsam într-adins să cheme cât mai mult și cât mai felurit, căci Mamii îi făcea un deosebit haz acest cor ce varia între răcnete și cântece. Mă îmbrăcam și ieșeam.

baicanmirela — 2025-06-24 19:44:21 UTC

Pentru că trebuie să mă credeți de la început pe cuvânt

Deși e ca toate străzile de pe pământ,

Casele ei sunt

Ambițioase, încăpățânate, curioase,

Vesele, triste, bârfitoare,

Timide, impertinente:

Strada mea,

Oricât pare

De necrezut,

Este o stradă cu sentimente.

baicanmirela — 2025-06-24 19:45:14 UTC

Dedal, renumit pentru iscusința lui, a fost chemat de îndată. Auzind despre ce este vorba, a spus:

— Monstrul este puternic, dar, spre norocul nostru, capul de taur nu-l prea ajută. Voi construi de aceea un labirint. După ce îl vei ademeni acolo, nu va mai reuși în veci să găsească drumul spre ieșire.

— Ce e un labirint? s-a mirat Minos.

— E un păienjeniș de galerii amăgitoare. Seamănă toate între ele și te poftesc la fiecare pas să

le urmezi. Te conduc în cerc, până când nu mai știi dacă te duci sau vii, dacă mergi sau stai pe loc. Răspunsul corect: autorul: Florin Bican; titlul operei: „Tezeu și minotaurul”.