Contractul de leasing are mai multe caracteristici juridice care îl diferențiază de alte tipuri de contracte. Are urmatoarele trasaturi:

Pentru ca un contract de leasing să fie valabil din punct de vedere juridic, trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate ale oricărui contract, conform Codului Civil, precum și unele condiții specifice prevăzute în O.U.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.

- Este actul principal care reglementează leasingul în România.
- Prevede:

• definiția leasingului financiar și operațional,

• drepturile și obligațiile părților,

• durata minimă a contractului,

• condițiile de formă,

• regimul bunurilor.

- Ultima actualizare: iunie 2024, privind unele măsuri de digitalizare și transparență în domeniul financiar.

- Se aplică în completarea OUG 51/1997.
-Reglementează:

• condițiile de validitate ale contractelor (art. 1179 și urm.),

• regimul juridic al contractelor cu executare succesivă,

• garanțiile și răspunderea contractuală.

• Codul fiscal – privind tratamentul fiscal al leasingului (deduceri, TVA, amortizare).

• Legea nr. 85/2014 – în cazul insolvenței unei părți contractante.

• Normele ASF sau BNR – pentru entități supravegheate financiar.

-Obligațiile sunt reciproce:

• Finanțatorul se obligă să asigure folosința bunului.

• Utilizatorul se obligă să plătească ratele.

- Utilizatorul plătește pentru a beneficia de folosința bunului (nu este gratuit).

-Obligațiile se derulează în timp (ratele se plătesc periodic, folosința se acordă pe o perioadă determinată).

-Dreptul de proprietate rămâne la finanțator pe durata contractului.
-Utilizatorul are doar dreptul de folosință.

- La final, utilizatorul poate deveni proprietar, dacă exercită opțiunea de achiziție (valabil în leasingul financiar).

- În România, leasingul este reglementat prin:

• O.U.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing,

• Codul civil (pentru aspectele generale ale contractelor).

• Ambele părți (finanțatorul și utilizatorul) trebuie să își dea acordul liber și neconstrâns.

• Consimțământul trebuie să fie neviciat (adică să nu existe eroare, dol, violență sau fraudă).

• Părțile trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină:

  • Persoane fizice majore (18+ ani)

  • Persoane juridice legal înregistrate

• Obiectul contractului este dreptul de folosință asupra unui bun.

• Bunul trebuie să fie:

  • Determinabil (precizat clar)

  • Licit (legal)

  • Existent sau posibil de livrat

4. Cauza licită și morală

• Scopul încheierii contractului trebuie să fie legal și moral (nu se pot face contracte de leasing pentru bunuri interzise).

• Conform O.U.G. 51/1997, contractul de leasing trebuie încheiat în formă scrisă.
  ➤ Lipsa formei scrise duce la nulitatea absolută a contractului.

• Pentru leasingul financiar, durata minimă a contractului trebuie să fie:

  • 1 an pentru bunuri mobile

  • 3 ani pentru bunuri imobile
    (conform art. 3 din O.U.G. 51/1997)

a) Să achiziționeze bunul ales de utilizator, de la furnizorul indicat de acesta.

b) Să transmită dreptul de folosință asupra bunului către utilizator, pe durata contractului.

c) Să nu împiedice folosirea normală a bunului de către utilizator, atât timp cât acesta respectă contractul.

d) Să asigure livrarea și funcționalitatea bunului, conform specificațiilor stabilite în contract (de cele mai multe ori prin intermediul furnizorului).

e) Să respecte opțiunea de cumpărare a utilizatorului, dacă este prevăzută în contract (în leasingul financiar).

a) Să plătească ratele de leasing, la termenele stabilite prin contract.

b) Să utilizeze bunul cu grijă și doar conform destinației sale.

c) Să suporte costurile de întreținere și reparații curente ale bunului, dacă contractul nu prevede altfel.

d) Să returneze bunul la finalul contractului, dacă nu își exercită opțiunea de cumpărare (în cazul leasingului operațional).

e) Să asigure bunul în favoarea finanțatorului, de regulă printr-o poliță de asigurare (obligatorie în multe contracte).

f) Să anunțe finanțatorul în caz de deteriorare, pierdere, furt sau alte probleme legate de bun.

În leasingul financiar, utilizatorul poate deveni proprietar al bunului, dacă:

• achită toate ratele,

• își exprimă intenția de cumpărare (unde este prevăzut acest drept).

-Contractul se încheie automat la expirarea duratei prevăzute, dacă:

• utilizatorul returnează bunul,

• sau își exercită dreptul de a-l cumpăra (dacă este leasing financiar).

-Părțile pot decide de comun acord să înceteze contractul înainte de termen, stabilind și condițiile de restituire sau despăgubire.

- Poate fi cerută de partea prejudiciată, dacă cealaltă parte:

• nu plătește ratele (utilizatorul),

• nu livrează bunul sau încalcă contractul (finanțatorul),

• deteriorează grav bunul sau îl folosește contrar destinației.

- În cazul utilizatorului, finanțatorul poate:

• rezilia contractul,

• cere returnarea bunului,

• solicita daune-interese.

- Dacă apare un eveniment extern, imprevizibil și imposibil de controlat (cutremur, război etc.), contractul poate înceta sau fi suspendat temporar.

- Dacă una dintre părți intră în insolvență, contractul poate fi suspendat sau denunțat, conform Legii nr. 85/2014.

În cazul leasingului financiar, dacă utilizatorul nu își exercită dreptul de cumpărare la finalul perioadei, trebuie să returneze bunul.

• să returneze bunul,

• să prelungească leasingul,

• sau să cumpere bunul, dacă este prevăzut acest drept.